Asculta acest articol
După o întrerupere de câteva zeci de ani, iată că şi în Giurtelecu Hododului, la iniţiativa unor oameni inimoşi, s-a reînnodat vechea tradiţie a “Danţului la şură”, după o lungă perioadă de întrerupere. Întreruperea a fost pricinuită de plecarea masivă a tinerilor din localitate, ca o consecinţă a colectivizării forţate.
Astfel, în a doua zi a Sfintelor Paşti, pe uliţa Borzei, la casa familiei Perşe (Viorelu lui Găvrila Gligoriţii, ajutaţi de familia Rafa venită din Italia), în şura dinainte gătită cu ţoale (covoare) şi ştergare alese, s-a ţinut primul “Danţ la şură”.
Muzicanţii
Atmosfera a fost animată de acordurile muzicanţilor care îşi au obârşia în localitate:
Costică Cuceu cu fiul Alex, profesorul de muzică Răzvan Muj, taragotistul Doru Perşe dar şi de invitaţii speciali din Motiş –interpretul Mircea Domuţa cu câteva perechi de dansatori din Ansamblul “Poieniţa” Cehu Silvaniei, (judeţul Sălaj) între care activează şi tineri giurtelecani: Pop Simona a lui Milian, Câmpan (Berinde) Bianca a Riţipanului, Raul Horincar a lui Romeo Malvinii şi Ionuţ Rafa a Florichii Gligorii şi colegii lor cehani. Aceştia, pe lângă cântecele vocale şi instrumentale interpretate, care au încântat auditoriul prezent în număr destul de mare, au asigurat şi partea logistică a manifestării care nu s-a limitat numai la vechiul taraf tradiţional (alcătuit din ceteră, braci şi gordonă) fiind prezente orga şi taragotul.
Giurtelecani de toate vârstele s-au adunat în număr mare ca să vadă şi să participe la acest eveniment deosebit în viaţa comunităţii locale. Dintre cei care erau mai în vârstă au venit ca să-şi reamintească despre cum îşi petreceau în tinereţile lor de sărbători când alte posibilităţi de distracţie nu erau, iar cei mai tineri erau curioşi să observe “spectacolul” şi să socializeze. Cei care au fost “tizeşii” sau organizatorii acestui eveniment deosebit au fost Viorel Perşe (a Găvrilii Gligoriţii) şi Florica Perşe (căsătorită Rafa) care provin dintr-o familie numeroasă ai cărei
membri au toţi calităţi de cântăreţi şi dansatori pe la ansambluri folclorice din Baia Mare (de exemplu regretatul interpret Titus Perşe).
Danţurile
Danţurile” codreneşti au răsunat toată după-miaza şi au continuat până târziu în noapte fiind presărate cu “ponturi” şi strigături:
“Dragu-mi cu cine joc,/că mniroasă a busuioc/dragu-mi cine mă-nvârte,/că mniroasă a flori mărunte”.
După câte un joc mai lent se schimba ritmul şi se striga:
“Iaca danţu s-o schimbat,/om juca mai scuturat/şi-om juca di pă su’ codru/că nouă aşa ni-i modru (felul)”.
Chiar şi Gavrilă Perşe a Gligoriţii, un om în vârstă de 80 de ani, deşi a fost bolnav cu două zile înainte, la auzul muzicii nu a rezistat tentaţiei de a juca şi de a face “ponturi” ca în tinereţea sa, iar satisfacţia de a mai participa la “Danţ” a făcut să-i apară lacrimi de bucurie în colţul ochilor: ”Bate cizma pă căpută,/până când talpa îi ruptă!”.
Femeile stăteau pe margini şi bdiciuleau” (analizau) cu atenţie grupul de dansatori dar şi pe ceilalţi participanţi pentru ca apoi să aibă ce povesti cu vecinele. Pe vremuri, “Danţurile la şură” erau prilejuri de a se fura fetele fără ştirea părinţilor şi se puneau bazele unor noi familii. Cam aşa a păţit şi mama gazdelor care a fost astfel furată la vârsta de numai 15 ani din Orţiţă, un sat vecin din judeţul Maramureş, şi adusă în Giurtelec de noră. Cam pe la lăsatul serii, pe când veneau vacile de la gule (ciurda) se striga:
“Numa-aista danţ să treacă,/c-om mere să dăm la vacă/la vacă şi la diţăi (viţei)/şi la scroafa cu purcei”.
Informaţiile ne-au fost comunicate de profesorul Vasile Cuceu.
Fii primul care comentează