Asculta acest articolMajorităţii cetăţenilor români nu le place situaţia politică de azi. O parte sunt nemulţumiţi pentru că au votat pentru suspendarea lui Traian Băsescu şi văd că nu se întâmplă acest lucru. Numărul cert al acestora se ridică la 7.4 milioane. Aproape un milion de oameni au votat împotriva demiterii. Acestea sunt singurele date sigure. Dincolo de ele încep speculaţiile. Că nu s-a atins cvorumul.
Că nu ştim numărul exact al alegătorilor înscrişi pe listele electorale permanente. Nu ştim cine trebuie înscris pe aceste liste. În sfârşit, nu ştim câţi suntem. Dacă noi nu ştim, cum putem avea pretenţia să înţeleagă străinii ce se întâmplă în România? Cum ne judecă ei?
Societăţile cu îndelungată tradiţie democratică au standarde bătute în cuie, respectă proceduri. Au adevărate fixaţii în ceea ce priveşte democraţia. Când se iese din şabloane se cheamă că s-au făcut derapaje de la democraţie. Dacă USL se limita la preluarea conducerii Parlamentului şi nu se aventura la suspendarea preşedintelui, lucrurile ar fi fost considerate normale.
Schimbarea majorităţii parlamentare ţine de regula jocului politic acceptat. Suspendarea preşedintelui este o excepţie. Străinii se sperie de excepţii. Au acceptat explicaţiile oficialilor de la Bucureşti, dar neatingerea cvorumului inclus între condiţii, a transformat întreg procesul de suspendare într-o luptă politică fără reguli prestabilite. Lipsa şi nerespectarea regulilor prestabilite sperie democraţiile occidentale. Regula lor este să-l asculte pe cel în cauză. În speţa noastră pe Traian Băsescu.
Din această perspectivă lucrurile devin simple. Oficialii UE, ai SUA, Canadei şi altor ţări direct interesate de situaţia din România, din motive de securitate, din cauza investiţiilor, cer informaţii suplimentare. Autorităţile de la Bucureşti nu le pot oferi. Aici este problema. De aici se naşte îngrijorarea cancelariilor occidentale. Amănuntele, disensiunile personale, speculaţiile, declaraţiile cu tâlc, nu mai contează. Ceea ce se reţine este senzaţia de instabilitate politică, de încălcare a normelor.
Noii puteri îi lipseşte capacitatea de a da explicaţii coerente, în consonanţă cu procedurile general acceptate. În plan internaţional Traian Băsescu este considerat băiatul cel bun, iar Victor Ponta şi Crin Antonescu, băieţii cei răi. Cum vor demonstra lumii întregi că lucrurile stau altfel, că Traian Băsescu este personajul negativ, iar ei încearcă să salveze ţara din ghiarele unui dictator?
Îngrijorarea Americii se manifestă întotdeauna prin a se solidariza cu una dintre părţi. Trimisul Casei Albe la Bucureşti s-a întâlnit întâi cu preşedintele suspendat şi abia apoi cu preşedintele interimar. Ieri, premierul Ponta a avut ocazia să explice subsecretarului de stat american, adjunctul doamnei Hillary Clinton, cum stau lucrurile în România. Poate că va reuşi pentru moment să-l lămurească pe omul din America. Se pare însă că s-a creat deja o impresie greu de contracarat într-un timp scurt.
Guvernului Ponta îi va trebui o perioadă mai lungă până îşi va recroi imagine bună. Parcă nici nu mai contează faptul că USL are în spate o majoritate populară mai mult decât covârşitoare. Nu mai contează că fostele guverne au ajuns la un nivel de încredere extrem de redus. Contează doar ce scrie presa internaţională.
În realitate guvernul USL este victima unui război mediatic, până în acest moment câştigat de Traian Băsescu. În ţară, după valurile de simpatie din timpul alegerilor locale, din pricina unei comunicări deficitare, USL începe să piardă teren. Sperietura dinspre exterior se strecoară în interior.
