De la baroni locali la “vătafi județeni”

Asculta acest articol

În jurul PSD s-a țesut legenda că, oricât de multe fracțiuni s-ar rupe, partidul rămâne întreg. Și-a făcut din unitate un pol de putere. A plecat în urmă cu mulți ani Teodor Meleșcanu cu un grup și a înființat ApR, dar partidul lui Ion Iliescu a reușit să rămână intact. A plecat Gabriel Oprea, apoi Mircea Geoană, și PSD s-a străduit să demonstreze că după plecare partidul a rămas mai întărit. S-ar părea că se pregătește plecarea următorului fost lider.

PSD pășește vârtos pe urmele PNL în privința liderilor maziliți. Doi foști președinți, Adrian Năstase și Mircea Geoană, nu mai sunt, iar Victor Ponta este pe picior de plecare. Sau, să zicem, pe picior de război cu Liviu Dragnea. Schimbul de replici dintre ei este din ce în ce mai acid. Dragnea îl arde cu fapta, Ponta cu vorba. Liviu Dragnea a refuzat să-l aleagă președinte al Camerei Deputaților, iar Victor Ponta l-a blagoslovit cu o expresie tare: “vătaf județean”.

Diferența dintre cei doi este esențială pentru un partid ca PSD: unul este un fost președinte, iar altul este acum liderul suprem. Iar partidul înclină spre președintele în exercițiu. Partide precum PSD și PNL, ca să vorbim doar despre cele mai importante formațiuni politice ale momentului, nu mai dau doi bani pe foștii lideri decăzuți. Îi lingușesc, îi laudă, se gudură pe lângă ei atâta vreme cât sunt mari, și se dezic de ei când decad. Aceasta este schema mentală, calapodul gândirii membrilor de partid. Acesta este și secretul “unității” partidului, indiferent cum se numește el.

“Din codru rupi o rămurea / ce-i pasă codrului de ea?”.  Probabil că Victor Ponta cunoaște bine cum funcționează partidul pe care l-a condus și se va cuminți. Întrebarea este dacă Liviu Dragnea permite existența unui focar de indisciplină în partidul pe care vremelnic îl conduce. El știe că, mai devreme sau mai târziu, îi va veni și lui rândul. Cu cât îi permite lui Ponta să stea mai mult în partid, cu atât își scurtează mandatul.

Partidele funcționează după reguli care se încalcă frecvent în numele interesului de partid. În realitate, în spatele “interesului de partid” se află interesele personale ale liderului, iar după el interesele tuturor liderilor teritoriali. La PSD ierarhia este simplă și eficientă. La nivel național conduce președintele. El decide soarta tuturor liderilor județeni.

La rândul lor, aceștia sunt, vorba lui Victor Ponta, “vătafi județeni”. Ei taie și spânzură la nivel județean atâta timp cât le permite liderul național. Dar democrația de partid nu există, se vor întreba unii? Există, dar rămâne la ușa sediului de partid. Victor Ponta încearcă să depășească o etapă. El face un pas înainte, ridicându-i pe baronii locali la gradul de vătafi județeni. Și începe direct cu Liviu Dragnea.

     La PNL, situația este ușor diferită. În sensul că democrația este lăsată să intre până pe coridor. Nu este lăsată să stea în plină stradă, ca o cerșetoare. Dacă la PSD se profilează un mic scandal, PNL are probleme de structură. Fostele partide care au fuzionat nu au reușit să se contopească într-un tot unitar. Atâta vreme cât vor exista copreședinți, PNL este un ghem de nervi. S-a pus un partid peste altul, fără să se știe care este deasupra. Este o improvizație care poate funcționa sau poate sucomba în orice moment.

Între aceste două rele este chemat cetățeanul să aleagă la toamnă.