Asculta acest articolFostul preşedinte Traian Băsescu se mişcă pe scena politică ca un titirez. Are atât de multe probleme, încât agenda lui zilnică pare o colecţie de foi rupte din ziarele de scandal. Spunea că trebuie să-şi apere mandatele, dar se vede obligat să se apere de acuzaţiile din dosarele penale ce cresc de la o zi la alta. Din vânător s-a transformat în vânat. Din acuzator în acuzat.
Se profilează una dintre figurile politice cele mai triste care au apărut în viaţa politică de după 1989. Din animalul politic cel mai temut, din omul politic cel mai puternic nu a rămas decât carcasa. O carcasă vorbitoare. Fizic vocea lui este la fel de puternică. Nu mai este convingătoare. Dar merită să fie luată în seamă?
Mandatele lui Traian Băsescu trebuie judecate în contextul dezvăluirilor din ultima perioadă. Cum s-a putut fura atât de mult în condiţiile în care regimul Băsescu şi-a făcut un titlu de glorie din lupta împotriva corupţiei, din independenţa Justiţiei şi statul de drept? Cum a putut pierde statul atâta amar de bani? Omul ce se dădea cel mai informat cetăţean din ţară nu a ştiut că se scot sute de milioane de euro din despăgubiri frauduloase? Nu a ştiut că se taie pădurile? S-ar părea că în perioada în care PDL a fost la guvernare corupţia a fost în floare.
Ar fi o greşeală să credem că principalii vinovaţi sunt Traian Băsescu şi Emil Boc. Ce au păzit instituţiile de forţă, cum au fost botezate DNA, SRI, Parchetul General, Poliţia, DIICOT-ul de către acelaşi Traian Băsescu?
Privind în urmă, înţelegem de ce Vasile Blaga şi alţi colegi de partid au permis dispariţia PDL de pe scena politică. În urmă cu ceva ani spuneam că PDL va avea soarta PNŢCD. A ajuns mai rău. PNŢCD a rămas o idee frumoasă. PDL nu va rămâne în istorie decât ca o pată urâtă.
Acest lucru nu înseamnă că foştii democrat-liberali trecuţi la PNL nu vor putea deveni oameni politici veritabili. Regimul de tristă amintire va purta numele lui Traian Băsescu, nu al partidului de guvernare. PDL renaşte din propria cenuşă, sub sigla PNL. Experienţa lor acumulată în timp îi poate fi folositoare noului PNL, după cum le place noilor liberali să-şi prezinte partidul.
Întrebarea este: are loc Traian Băsescu în noua construcţie politică? Nu doar personal, ci şi în calitate de lider al PMP, fostul preşedinte va fi o piatră de moară pentru orice formaţiune căreia i se va alătura. A ieşit din scenă fără să lase nicio portiţă de reîntoarcere. Preşedintele Iohannis vorbeşte în viitoarea lui carte despre un blat Ponta-Băsescu. Eventual, Victor Ponta s-a folosit de Traian Băsescu în disputa cu PNL, dar în niciun caz nu a făcut şi nu face greşeala de a ajunge la o înţelegere cu el.
Cum a ajuns Klaus Iohannis să creadă că între Ponta şi Băsescu ar fi existat o înţelegere în timpul campaniei electorale este greu de înţeles. Actualul preşedinte are însă o gândire neconvenţională, nedâmboviţeană. Are impresia că tot ce ţine de Bucureşti este rău, nedemn de încredere. Culmea este că în parte are dreptate. De la o zi la alta află că predecesorul său nu a fost nicio clipă bântuit de remuşcări. Morala a fost ultima preocupare a fostului preşedinte Traian Băsescu.
Nici acum nu are nici cel mai mic regret văzând că ţara a fost pur şi simplu devalizată în timpul mandatelor sale. În total contrast, dacă Traian Băsescu se pretindea un preşedinte-jucător, Klaus Iohannis poate trece drept un preşedinte neîncrezător. În mod sigur nu ştie nici acum ce să creadă şi unde să-i încadreze pe cei doi, deopotrivă el neavând încredere nici în Victor Ponta, nici în Traian Băsescu.
