Asculta acest articolExistă o plăcere perversă a sondajelor. Puterea de a stabili o ierarhie cam după bunul plac este unul dintre jocurile preferate ale celor interesați într-un mod aproape patologic de viața politică. A-l pune pe cutare în fruntea altuia care s-a plasat înainte pe primul loc. A modifica scara puterii teoretice, a face, a desface și a reface la infinit un top stabilit de sondajele precedente, sunt micile plăceri de moment ale amatorilor de sondaje.
De-a lungul timpul au fost mai multe personaje răsfățate de toate instituțiile de sondare. Pe primul loc se plasează, fără nici un dubiu, Mugur Isărescu. A fost mereu în frunte sau măcar pe un loc fruntaș, când la încredere, când la notorietate. Când a candidat cu adevărat a luat câteva procente, iar formațiunea politică pe care o tracta a rămas înafara parlamentului. Este vorba despre alegerile din 2000. Acest lucru nu i-a împiedicat pe operatori să-l plaseze în continuare în toate topurile. Chiar și atunci când inflația era uriașă, guvernatorul se bucura de încredere constantă.
Următorul răsfățat al sondajelor este Sorin Oprescu. Omul a spus de sute și sute de ori că nu candidează la președinție. Cu toate acestea sondajele îl dau câștigător. A înregistrat și el rezultate foarte slabe la confruntarea pentru primăria Capitalei. Abia când a candidat ca independent, susținut însă puternic de PSD și în parte de PNL, a reușit să câștige funcția de primar general. Deși Bucureștiul nu are o imagine foarte bună în rândul provincialilor, primarul general, conform sondajelor, are cea mai mare încredere la nivel național. Este aproape un non-sens. Fie sondajele sunt mincinoase, fie persoanele chestionate nu sunt sincere. Poate că instituțiilor de sondare le trebuie un cap de afiș, un reper care să dea peste cap ierarhiile stabilite de alegeri. Între alegeri este nevoie de acest joc al aparenețelor, altfel adevărații candidați se lasă pe tânjală.
Ultimul sondaj dat publicității nu face excepție de la regulile nescrise ale măsurătorilor. Sorin Oprescu a sărit nu doar peste Crin Antonescu, ci și peste Victor Ponta. Acesta din urmă abia trecuse de Crin Antonescu. Avem de-a face cu un fel de scară a măgarilor, în continuă schimbare, în funcție de context, în funcție de interese.
Așadar, Sorin Oprescu și Victor Ponta nu candidează la președinție, însă sunt în fața lui Crin Antonescu, singurul candidat anunțat. Sondajul de care vorbim aici, comandat de o televiziune “senzațională”, nu ține seama de posibilul candidat al dreptei, al PDL, Forței Civice, Alianței DA. Deci nu are ingredientele obligatorii, necesare pentru înțelegerea situației actuale.
Când vrei să bagi zâzanie între doi politicieni, între două partide, în general între parteneri, cea mai comodă metodă este sondajul. Nimeni nu-ți taie capul, nu ai nici o răspundere. Dacă așa zic oamenii ce să faci? În realitate este vorba despre o formă acceptată de manipulare. Așa cum cui pe cui se scoate, la sondaj cu sondaj se răspunde. Este un mod de a arunca oul fiebinte dintr-o mână în alta. La urma urmei cu ce să se mai distreze partidele și politicienii între două rânduri de alegeri? Ciudat este însă faptul că nu se comandă sondaje pentru alegerile europarlamentare, la fel cum nu se sondează opinia publică în legătură cu prezența la referendumul care va avea loc anul acesta. Sondajele adevărate poate că sunt ținute la secret.
