Asculta acest articolNoul partid rupt din PNL, Forța Dreptei, făcut la nervi de Ludovic Orban, nu a avut timpul necesar să-și facă o structură organizatorică în teritoriu.
Pe de altă parte nu l-au urmat pe fostul prim ministru organizații întregi. Ludovic Orban a reușit să adune doar un număr de deputați pentru a-și face un grup parlamentar. Dar asta înseamnă că este un partid parlamentar.
PMP, desprins de asemenea, dintr-un partid mai mare, din PDL, în urma fuziunii cu PNL, nu are structuri teritoriale. Cel mai mare succes înregistrat de PMP a fost intrarea în Parlamentul European în anul 2019, tractat de fostul președinte Traian Băsescu.
În schimb a ratat intrarea în Parlamentul din România. La alegerile parlamentare din 2020 în aceeași situație a fost și Pro România, un partid desprins din PSD.
Se pare că grupurile de politicieni desprinși din partidele mari nu se pot afirma ca formațiuni politice de sine stătătoare. Organizarea de structuri în teritoriu este dificultatea majoră pe care o întâmpină partidele nou înființate.
Cu totul alta este situația USR. Cu toate că Dacian Cioloș s-a retras de la conducerea partidului înființându-și un mic partid, REPER, nesemnificativ din punct de vedere electoral, USR a moștenit structurile din teritoriu. Adică este o formațiune de sine stătătoare, relativ bine organizată.
Participarea la guvernare, apoi ieșirea din coaliția PNL-USR-UDMR, i-a adus USR-ului mai multe prejudicii de imagine decât beneficii electorale.
Dacă nu ar fi apărut AUR cu siguranță că USR, un partidul fără noroc la lideri, s-ar fi putut afirma ca o veritabilă forță de opoziție. Dacian Cioloș, Dan Barna, acum Cătălin Drulă, s-au dovedit personalități destul de șterse, fără priză la public.
USR, intrând într-o alianță cu PMP și Forța Dreptei, două partide mici, dar cu ambiții mari, poate deveni un jucător important în aritmetica alegerilor din acest an.
Pentru că refuză orice dialog cu PSD, Alianța Dreapta Unită, cotată la circa 15%, poate înclina balanța doar în favoarea PNL. De altfel toate cele trei partide componente s-au afirmat ca forțe anti-PSD și toate trei merg în direcția inițială.
Avându-i drept garanți doctrinari pe Traian Băsescu și pe Ludovic Orban, se poate aprecia că din punct de vedere doctrinar Alianța Dreapta Unită are un certificat de calitate politică în regulă.
Mai greu este de stabilit direcția doctrinară în cazul AUR. Că este un partid populist este clar. Că este suveranist nu se pronunță decât în trecere, cu o jumătate de gură. De asemenea AUR refuză calificativul de partid extremist.
George Simion s-a deschis către toate partidele și primește sub sigla AUR toate partidulețele mai vechi sau mai nou înființate, care se consideră patriotice.
Mergând în alegeri ca un conglomerat de partide, AUR va aduna voturile nemulțumiților de toate categoriile. Toți nemulțumiții, de PSD, de PNL, de USR, de președintele Klaus Iohannis, de toate guvernele, dar și de primarii și președinții de consilii județene, s-ar putea să voteze AUR.
Bazinul electoral al nemulțumiților este estimat la circa o treime din populația cu drept de vot.
Din moment ce AUR este practic o alianță, din moment ce Alianța Dreapta Unită este realizată, logica politică dictează ca PSD și PNL să intre în alegeri ca alianță.
Sigur că în cazul alegerilor europene nu-și pot legaliza alianța electorală, dar nimic nu împiedică PSD și PNL să meargă în tandem la restul alegerilor, locale, parlamentare și prezidențiale.
Fii primul care comentează