Asculta acest articolAsaltul Europei începe să se facă simţit, anunţându-se în curând şi o anexă politică, acuzatoare, la concluziile monitorizării României în domeniul Justiţiei. Faptul a determinat o luare de poziţie orgolioasă, din partea liderilor USL, ei socotindu-se neînţeleşi şi nedreptăţiţi de autorităţile europene.
Este atitudinea unui elev care ştie prea bine că a greşit dar se răţoieşte la diriginte. Aceştia pun totul pe seama unui complot al lui Traian Băserscu, al opoziţiei şi al europarlamentarilor PDL. Bineînţeles că nu este aşa, monitorizarea României nu se face prin lectura presei din ţară şi a discursurilor europarlamentarilor români. Occidentul ştie ce ştie şi ceea ce ştie este rezultatul unei documentări atente prin utilizarea unor variate instrumente de regulă obiective.
Însă problemele grave pentru România se găsesc în altă parte şi ele ţin mai degrabă de domeniile social şi economic. Nu ştim dacă demiterea lui Traian Băsescu va însenina viaţa românilor.
Nu avem nicio garanţie că politicienii noştri indiferent de culoarea lor politică, încurajaţi de Constituţie să conducă ţara, vor duce România la liman. De mai bine de 22 de ani, standardele de viaţă ale populaţiei au fost în continuă retardare, în vreme ce corupţia a atins culmi inimaginabile.
Toate acestea în timp ce sărăcia s-a accentuat, noi rămănând la coada Europei, chiar în urma unor state, foste şi ele comuniste, cum ar fi Polonia sau Cehia. Polonia a avut curajul unei „terapii de şoc”, ne aducem aminte cum erau deplânşi polonezii pentru iniţiativele neomeneşti ale unui ministru de finanţe de la Varşovia. În România nimeni nu a îndrăznit să se gândească la o perioadă de cruntă austeritate ca cea poloneză după anii 90.
A fost preferată o perioadă de dolce far niente cu cheltuieli nesăbuite făcute în scopuri electorale. Azi Polonia are o economie solidă, nefectată de criza economică în timp ce nouă ne-a rămas numai şansa austerităţii.
Vina aparţine doar clasei politice, bine proptită în barca uriaşă a iresponsabilităţi sociale.
Încercând să sintetitizăm, tema demiterii lui Traian Băsescu este doar una conjuncturală. Nimeni şi nimic nu este veşnic. Băsescu dacă nu va fi demis acum, îşi va încheia mandatul în mod constituţional peste doi ani. Problema care ar trebui să îngrijoreze clasa politică, de la stânga pesedistă la centrul liberal, de la maghiari la conservatori este sărăcia populaţiei şi accentuarea corupţiei.
USL va avansa nişte sume electoratului pentru a-şi asigura sprijinul înaintea alegerilor, e o chestiune de viaţă şi moarte pentru ei să rămână pe val, dar sacul se goleşte într-o ţară cu o economie pe butuci. Ei au mai guvernat dar România a rămas tot la coada Europei, întrecând doar Albania. De corupţie nu vorbim acum, pentru că nu e bine să vorbeşti de funie în casa spânzuratului. Nu mai crede însă nimeni că USL va eradica complet corupţia, astfel ca banii să nu mai fie furaţi şi să fie aşezaţi la baza prosperităţii naţionale.
Problema reală a României este încheierea unei tranziţii exagerate – de peste două decenii – şi lansarea ei în circuitul statelor dezvoltate. Este o problemă utopică?
