HEPATITA LA COPII

Diagnosticare, tratament și prevenire

Asculta acest articol

Hepatita este o condiție medicală caracterizată prin inflamația ficatului.

Inflamația hepatică poate fi cauzată de diverse factori, inclusiv infecții virale, factori genetici sau reacții ale sistemului imunitar.

Există două forme principale de hepatită: acută (cu episoade de scurtă durată) și cronică (cu simptome subtile și afectare hepatică progresivă).

Cauzele hepatitei la copii includ: virusuri hepatitice (tipurile A, B, C, D și E), citomegalovirusul, virusul Epstein-Barr, virusul Herpes simplex, virusul varicelei (rar la copii), enterovirusurile, adenovirusul, parvovirusul, boli autoimune și hepatita neonatală (cauzată de infectia mamei cu citomegalovirus, virus rubeolic sau virus hepatitic A, B sau C în timpul sarcinii).

Simptomele hepatitei la copii variază, iar unii copii pot fi asimptomatici.

Simptomele pot include simptome similare gripei, icter, febră, greață și vărsături, pierdere a poftei de mâncare, durere abdominală, diaree, dureri articulare și musculare, erupții cutanate pruriginoase asemănătoare urticariei și urină închisă la culoare.

Factori de risc în funcție de tipul de hepatită

Există mai multe tipuri de hepatită, iar fiecare dintre ele implică anumiți factori de risc care cresc probabilitatea ca un copil să dezvolte una dintre formele respective.

Factori de risc pentru hepatita A:

Hepatita A se transmite prin calea fecal-orală și este considerată o boală a mâinilor murdare. Printre factorii de risc se numără:

Consumul de alimente preparate de o persoană infectată care nu a respectat igiena riguroasă a mâinilor;
Consumul de apă contaminată;
Contactul cu fecale contaminate sau cu scutecele copiilor infectați, întâlnit frecvent în creșe;
Expunerea la virus în timpul călătoriilor în țări în curs de dezvoltare;
Transfuzii de sânge – o situație excepțională.
Factori de risc pentru hepatita B:

Hepatita B se transmite prin sânge, folosind ace, lame de ras, foarfece, periuțe de dinți folosite în comun. Copiii prezintă un risc crescut pentru hepatita B în următoarele situații:

copiii ai căror mame suferă de hepatita B;
copiii cu dizabilități;
copiii care petrec mult timp în centre de îngrijire;
copiii care au diverse probleme de coagulare a sângelui;
copiii care necesită dializă;
Adolescenții care desfășoară activități cu risc crescut: sex neprotejat, injectare de droguri.

Factori de risc pentru hepatita C:

Hepatita C se poate transmite prin contactul cu sângele unei persoane infectate și prin contact sexual. De asemenea, se poate transmite în timpul sarcinii, de la mamă la făt. Copiii care prezintă un risc crescut de a se infecta cu hepatita C includ:

copiii născuți din mame infectate;
copiii care suferă de hemofilie;
copiii care necesită dializă;
Adolescenții care practică sex neprotejat.
Un risc suplimentar de infectare cu hepatita C este reprezentat de instrumentarul insuficient sterilizat din cabinetele medicilor stomatologi sau din saloanele de manichiură-pedichiură.

Diagnosticul hepatitei la copii se realizează prin:

Examen clinic, în timpul căruia medicul investighează simptomele copilului, momentul apariției acestora, istoricul familial și efectuează examinarea pielii, a mucoaselor și palparea abdominală.
Analize de sânge pentru determinarea valorii enzimelor hepatice, hemoleucogramă completă, teste de coagulare și teste de anticorpi pentru identificarea tipului de hepatită.
Tomografia computerizată oferă o imagine detaliată a ficatului și a altor organe abdominale.
Ecografia folosește unde sonore pentru evaluarea stării organelor interne și poate furniza detalii despre dimensiunile ficatului și structura acestuia.
Biopsia hepatică este un test invaziv care se efectuează doar în anumite circumstanțe și presupune recoltarea unui mic fragment de țesut hepatic.

Opțiunile de tratament pentru hepatita la copii includ:

Medicamente care controlează invazivitatea virusului, mențin sub control o boală autoimună sau ameliorează pruritul.
Tratament de susținere, care implică odihnă adecvată, o dietă sănătoasă și administrarea de suplimente hepatoprotectoare.
Spitalizare în cazurile cu evoluție gravă.
Transplant de organ în cazul insuficienței hepatice.