Asculta acest articolNu există nicio îndoială că intelectualii politici sunt pe cale de dispariție. Cum nimeni nu mai are nevoie de ei evident că nu merită să vorbești despre ei. Din păcate, odată cu ei dispare așa-zisa societate civilă. Locul lor a fost deja luat de consilieri, adevărații beneficiari ai integrării noastre tot mai profunde în structurile economice, sociale, culturale etc. ale uniunii statelor europene.
România de azi este ocupată de nevăzuta armată a consilierilor. În spatele fiecărui tip care vorbește la televizor stă grupul său de consilieri personali. Cu toate că ei se caracterizează printr-o mare sărăcie de idei, ei dictează direcția. Ei sunt acum pentru partidele politice ceea ce era Securitatea și secția de propagandă pentru partidul comunist.
Un bun consilier este cel care își consiliază șeful atât de bine încât la un moment dat îi ia locul. Aici este marea diferență: intelectual politic pe post de sfătuitor niciodată nu-i lua locul șefului.
Argumentând fără concepte, cu cât vorbește mai multe limbi cu atât fiind mai sec în gândire, consilierul este cel ce gândește proiectele. Nu avem proiecte, nu vin bani europeni. Cu toate acestea Proiectul în sine devine obiect de adorație. Dacă trebuie să scriem un proiect despre roșii, cultivăm roșii nu ca să le mâncăm, ci doar ca să scriem un proiect despre roșii. Ei bine, atenția acestor consilieri nici din întâmplare nu se oprește o clipă asupra culturii.
Nu intră în atribuțiile lor. Știe cineva din întâmplare cine este consilierul primului ministru pentru cultură? Cine este consilierul ministrului Culturii pentru cultură? Cu excepția culturii, cu greu pot fi găsite exemple de lucruri pe care le posedă în mod egal bogatul și săracul.
Dar politicul ignoră total componenta culturală. De aici vine criza culturii. De aici criza revistelor literare. De aici începe cultul pentru artificios, atât de bine ilustrat în proiectele consilierilor pentru care ideea de cultură nici măcar nu există. Deci cum să o susțină?
Dacă într-un an electoral, precum 2012, nu s-a investit în cultură, în cultura scrisă, ești tentat să spui că nu mai există nicio speranță pentru scriitorul care mai crede că spiritul său artistic va fi apreciat și din punct de vedere comercial. Vinovați pentru această situație nu sunt nimeni alții decât consilierii.
Așadar, în viitorul apropiat scriitorul va continua să rămână o ciudățenie așezată în spatele unui calculator, înjurând intelectualii politici, demult dispăruți, ignorând total rolul determinant al consilierilor în ceea ce ne încăpățânăm să-i spunem în continuare cultură, cultură scrisă.
