Image 1
Image 2
Postare ( Sablon)

Doi directori de şcoli sătmărene – două lecţii diametral opuse

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

În caz de agresiune, au şcolile proceduri standard de abordare?

Am semnalat zilele trecute două cazuri de bătăi între elevi: la Şcoala Gimnazială Ion Creangă Satu Mare şi la Colegiul Tehnic Iuliu Maniu Carei.

Aparent, nimic ieşit din comun. Cu toţii ştim că tinerii sunt plini de energie, iar unii vor să-şi manifeste forţa de dominaţie asupra celor cu o constituţie fizică mai firavă, mediul şcolar fiind adesea propice pentru astfel de manifestări.
La nivel teoretic, fenomenul de hărţuială între elevi, cunoscut sub barbarismul de bullying (horribile dictu), a beneficiat de atenţie, fiind dezbătut în ultimele luni în multe şcoli sătmărene.

Moduri contrastante de abordare

Dar, vorba aceea, teoria ca teoria, practica ne omoară. Această zicală este ilustrată cum nu se poate mai bine în cele două situaţii la care ne-am referit mai sus. Căci nu scandalul în sine este lucrul ieşit din comun în cele două cazuri, cât măsurile totalmente diferite adoptate de managerii celor două instituţii de învăţământ. Diferit este până şi modul de înţelegere a rolului lor şi a consecinţelor care care le au asupra copiilor astfel de întâmplări. Această diferenţă contrastantă de abordare ne face să ne întrebăm dacă există proceduri standard de abordare în regulamentele şcolare în cazuri de agresiune, sau face fiecare manager după cum îl taie capul.

Cazul de la Şcoala Gimnazială Ion Creangă

Să reluăm pe scurt întâmplarea (sau mai corect spus şirul de întâmplări) de la Şcoala Gimnazială Ion Creangă Satu Mare. Părintele unui copil de aici ne-a semnalat agresiuni (loviri cu picioarele) asupra fiicei sale din partea a doi colegi de clasă, în timp ce directoarea şi diriginta fetei nu au aplicat nicio sancţiune copiilor agresori. Doar i-au aşezat pe copii în bănci separate, fapt care îl nemulţumeşte pe părinte. În plus, directoarea a consemnat cazul într-un proces verbal şi a convocat un consiliu profesoral pe această temă.
Directoarea Arleta Gabriela Taşcău, deşi recunoaşte că sunt doi copii-problemă în acea clasă, a minimalizat incidentele (”copiii sunt copii, se mai bat”), considerând că ”nu e nimic grav”. În schimb, consideră exagerată insistenţa cu care tatăl fetei a solicitat conducerii şcolii luarea de măsuri ferme împotriva agresorilor. La întrebarea ce măsuri preventive preconizează în viitor, răspunsul directoarei a fost: “suntem vigilenţi cu acea fetiţă”, deşi vigilenţa s-a dovedit a fi o strategie ineficientă, bătăile repetându-se încă de anul trecut.

Cazul de la Colegiul Tehnic Iuliu Maniu Carei

La Colegiul Tehnic Iuliu Maniu din municipiul Carei a avut loc două bătăi între eleve, una la un local din vecinătatea colegiului, după care, în ziua următoare, aceeaşi agresoare şi-a bătut din nou colega în sala de clasă şi a ameninţat-o cu alte corecţii dacă divulgă fapta.
Potrivit directorului Adrian Micovschi, şi în acest caz, agresoarea este un elev-problemă. Dar, spre deosebire de abordarea directoarei Arleta Gabriela Taşcău, de îndată ce a aflat de incident, directorul Adrian Micovschi, a demarat o anchetă internă şi totodată a sesizat Poliţia Carei, fiind vorba de o agresiune, deci de încălcarea legii.
În ceea ce priveşte sancţiunile, directorul i-a aplicat elevei agresoare mustrare scrisă şi îi va scădea la 7 nota la purtare, ”maximum de sancţiune prevăzută de regulament pentru elevii care urmează învăţământul obligatoriu (exmatricularea nefiind permisă)”. În paralel, directorul a sesizat Primăria Carei în ceea ce priveşte amplasarea barului tocmai peste drum de sediul şcolii.
De interes este şi înţelegerea gravităţii faptei şi a necesităţii de a lua măsuri urgente, pentru a curma din faşă astfel de comportamente deviante „Dacă barmana anunţa poliţia, totul se sfârşea atunci, dar nu a făcut acest lucru”, este de părere directorul Adrian Micovschi.

* * *

Una dintre misiunile şcolii o reprezintă educaţia (de aici provine şi denumirea ministerului de care aparţin – al Educaţiei), adică formarea comportamentelor corecte şi sancţionarea, descurajarea celor deviante. Întrebarea este dacă în caz de agresiune, au sau nu şcolile proceduri standard de abordare?

Postare ( Sablon)
Postare ( Sablon)

4 comentarii

  1. Ce proceduri standard de abordare sa aiba scolile in caz de agresiune atunci cand agresiunile nu pot fi standardizate !. Cred ca asa ceva nu exista pe lumea asta. Fiecare cadru didactic si director de scoala trebuie sa ia masurile cele mai eficiente pt. a stopa asemenea evenimente si sa dea un exemplu pt. toti ceilalti. In scoli siguranta elevului ar trebui sa fie pe primul loc iar daca asta necesite exmatricularea unor elevi agresivi recidivisti atunci acestia trebe exmatriculati !!! si nu pastrati pe motivul “… invatamantului obligatoriu …”. Teoria asta a invatamantului obligatoriu este o prostie deoarece nu poti obliga pe cineva sa invete daca acesta nu doreste. Sa invete cei care doresc si pot sa invete, cu prostimea la SAPA si la munci necalificate ( de jos ) ! pt. ca acolo-i locul . Au mai fost si timpuri de astea si a fost benefica societatii.

  2. Parintii nu mai pot impune reguli privind disciplina, profesorii nu au niciun drept. Urmarile se vad (care se vad). In urma cu niste ani, nu era nevoie sa anunti politia. Nu prea aveai parte de asa ceva. Din bun simt, elevii nu isi demonstrau forta muschilor. Acum ei stiu ca nu li se poate intampla NIMIC. Si fac ce vor. Aleg sa invete sau nu, aleg sau nu respectul fata de scoala, parinti, stradă. Ei aleg, societatea culege. Pacat, exista totusi si elevi foarte buni. Cat timp, nu stiu.

Lasă un răspuns