Asculta acest articolCine ar fi avut de câștigat? Partidele tradiționale? Nu. Ar fi avut de câștigat partidele suveraniste, extremiste, populiste sau cum vrem să le spunem.
Denumirea cea mai potrivită pentru astfel de partide, care le poate cuprinde pe toate, este partide de protest. AUR, SOS România a Dianei Șoșoacă, alte partidulețe mai mici, pot fi integrate într-o categorie atotcuprinzătoare, partide de protest. Aceste partide trăiesc atâta vreme cât există problema care o contestă. Restricțiile din pandemie au fost folosite ca o rampă de lansare.
A protesta împotriva măsurilor luate pentru limitarea extinderii covidului nu înseamnă extremism, dar partidul lui George Simion s-a ales cu această etichetă.
Ca partid de protest s-a ridicat și USR. Dacă nu ar fi fost cazul Liviu Dragnea, dar și Roșia Montana, USR ar fi rămas o asociație civică, un partiduleț necunoscut. Când nu mai au obiectul protestului aceste partide dispar sau rămân doar cu numele.
Alegerile europene au arătat o creștere substanțială a partidelor contestatare, pentru care protestul este substanța lor vitală.
Să nu se înțeleagă că acest tip de partide sunt nevinovate. Miezul de foc al Frontului Național din Franța este extremismul. Partidul condus de Marie Le Pen a obținut la europarlamentare un scor zdrobitor obligându-l pe președintele Macron să dizolve Adunarea Națională și să organizeze noi alegeri legislative.
În Germania, Alternativa pentru Germania, AfD a trecut de SPD-ul cancelarului Olaf Scholz. Partidele suveraniste, naționaliste au obținut rezultate mari în țări cu democrații consolidate, Italia, Spania, Olanda, Austria, dar și în Polonia.
Dacă în România euro alegerile ar fi fost organizate singure întreaga campania s-ar fi desfășurat în jurul partidului AUR.
Majoritatea românilor recunosc beneficiile intrării în Uniunea Europeană, fonduri, circulație îi piața muncii liberă, dar pot fi găsite foarte multe reglementări criticabile.
Titluri din ziare precum “China, SUA și cei 27 de pitici” din spun multe despre vulnerabilitățile UE. Europa este în criză. Piața de capital este fragmentată, politicile economice neregulată, prețuri excesiv de ridicate la energie. Inflație, criză în domeniul producătorilor de mașini, dublate de o slabă productivitate a muncii. Dacă în China productivitatea muncii este de 4,9%, în UE abia atinge 1%, iar numărul de ore lucrate scade în toate țările UE, populația este îmbătrânită, educația are multe puncte negre.
Reglementările Comisiei Europene, a Parlamentului, merg împotriva cursului firesc al dezvoltării. Se spune că unde sunt doi politicieni europeni există trei opinii diferite.
Germania, motorul UE, nu se poate desprinde de China. Mai mult SUA se izolează susținând din ce în ce mai puțin Europa. Tensiunile geopolitice sunt în creștere.
O mare putere nu poate exista fără armată, iar UE nu are o apărare proprie, bazându-se pe SUA.
Pe lângă criza energetică, încă se resimt efectele pandemiei. Rata datoriei în zona euro se ridică la 90% din producția economică. Prea multă economie veche, întârzieri în procesul de digitalizare, excesele birocrației, sunt piedici în calea competitivității industriei europene.
Pe lângă toate acestea producția din zona UE este obstrucționată de noile obiective climatice. Ultimele reglementări au scos fermierii la proteste.
Comisia Europeană își pune prea multe speranțe în Inteligența Artificială, lăudându-se că a dat prima lege IA din lume, în condițiile în care este total dependentă de companiile americane din domeniu.
Dacă ar fi avut loc o dezbatere electorală exclusiv pe problematica Parlamentului European, a Comisiei Europene, partidele de protest tip AUR ar fi obținut rezultate semnificativ mai mari la euro alegerile de duminică, 9 iunie.
Fii primul care comentează