Asculta acest articolUn fost președinte a fost reținut de poliție. De remarcat că nu de DNA. Dar nu acesta este motivul pentru care presa din întreaga lume nu a explodat la știrea că Nicolas Sarkozy a fost reținut. Pur și simplu pentru că este vorba despre un fost președinte al unei țări care nu-și face un titlu de glorie din lupta anti-corupție.
Nicolas Sarkozy, fostul președinte al Franței, a fost un personaj pitoresc.
Asemeni unui Berlusconi, de aceeași factură cu un Traian Băsescu, cu ieșiri necontrolate, cu un mod de manifestare deloc diplomatic, președintele francez și-a pus amprenta pe o perioadă istorică dificilă.
A luat decizii importante pentru că lumea era în schimbare. Și ca mulți dintre liderii lumii a fost și corupt.
Nu știm cum vor rămâne în istorie acești oameni de stat, figuri colerice, cu o viață controversată, însă perioada lor s-a caracterizat printr-o schimbare fundamentală în politica internațională.
Cel ce și-a clădit campania electorală, în anii 2006-2007, pe promisiunea că va stopa corupția și nepotismul printr-o politică morală ireproșabilă a ajuns să fie acuzat de corupție.
Acuzat că și-a finanțat campania electorală cu bani de la dictatorul libian Muammar Gaddafi, el este cel ce a bombardat Libia în 2011. Dar iată că Justiția franceză nu se lasă înșelată de aparențe. Merge pe fapte și îl reține pe fostul președinte pentru 48 de ore. Fără cătușe, totuși.
Episodul prin care trece fostul președinte pare foarte familiar. România a trecut prin același gen de experiență. Nu la nivel de președinte. Un fost premier, Adrian Năstase, a fost închis pentru corupție. Sumele vehiculate au fost mari, însă în cazul lui Năstase s-au dovedit doar prejudicii minore.
România a urmat modelul francez doar pe jumătate. În Franța președintele are puteri mai mari decât în România. Are și mai multe responsabilități executive. Cu toate acestea, fostul președinte Traian Băsescu a fost un politician puternic și foarte influent. Cu atât mai mult mandatele lui au lăsat o moștenire controversată. Abaterile de la democrație ies abia acum la iveală. Nu la fel s-a întâmplat după mandatul lui Sarkozy. Orice ar fi făcut ca președintele, ca ministru de interne, nu a afectat sistemul democratic, și mai cu seamă Justiția.
După Băsescu s-a instalat haosul. El însuși vorbea despre un stat de tip mafiot. Fostul președinte nu încetează să critice persoanele care i-au fost cei mai apropiați colaboratori.
Paradoxal este că Băsescu era considerat un președinte autoritar, dar zi de zi ies la iveală fapte care demonstrează că de fapt scăpase lucrurile de sub control. În timpul mandatelor sale s-au întărit serviciile secrete astfel încât SRI a devenit o instituție care dicta mersul lucrurilor, de la politică la justiție. Să fi fost Băsescu un președinte de paie? George Maior se pare să fi condus România din umbră. Nu este cazul Franței.
România, după Băsescu, are de dezlegat o serie de ițe atât de încurcate încât întreaga societate stă pe un butoi de pulbere. Cu toate acestea Sarkozy este reținut, iar Băsescu dă în continare sentințe. Diferența de tratament este uriașă. Se pare că doar ne-am imaginat că România a adoptat sistemul francez. În realitate ne-am creat un sistem original care pe măsură ce încercăm să-l perfecționăm este tot mai distructiv. În Franța, justiția luptă împotriva corupției, cazul Sarkozy fiind edificator, în vreme ce în România corupția luptă împotriva justiției.
