Asculta acest articol Două partide care în acest moment contează foarte puțin în aritmetica politică și-au organizat congresele nu doar în aceeași zi, dar în două orașe din Ardeal. USR a decis să-și țină congresul la Cluj, iar UDMR la Zalău. Sunt cele două locații simboluri? Pentru USR Clujul nu reprezintă un pol de putere, partidul acesta tânăr și fără o direcție clară, nu este legat foarte mult de Cluj. Nicușor Dan a “salvat” Bucureștiul cu un scor foarte mare la alegerile locale.
La Cluj eventual el mizează pe studenții foarte mulți din acest oraș. Poate că USR a ales un oraș din Transilvania în care să-și țină congresul ca să dea un semnal că partidul nu se cramponează de Capitală. Oricum, în ciuda faptului că au fost mai mulți candidați, Nicușor Dan și-a reînnoit mandatul, ceea ce poate însemna și că partidul acesta are un nucleu de putere care nu se lasă dizolvat nici măcar cu ocazia unor alegeri democratice. Cineva veghează asupra structurii de conducere.
Al doilea partid care și-a organizat congresul într-un oraș din Ardeal este UDMR. Kelemen Hunor a ales Zalăul, un oraș destul de mic, capitala unui județ care nu s-a făcut remarcat ca un fief al UDMR. Dar UDMR își face întâlnirile prin rotație, ca să dea un semnal că toate organizațiile din Ardeal sunt importante. Prin urmare nu contează locul, ci mesajele.
În primul rând merită remarcate mesajele pe care le-a primit din partea unor partide politice. Președintele PSD Liviu Dragnea a participat în persoană, ceea ce arată că UDMR reprezintă un pol de interes pentru social democrați.
Prin protocolul de colaborare la nivel parlamentar, UDMR reprezintă o centură de siguranță pentru majoritatea PSD-ALDE. Legăturile, cel puțin la suprafață, nu sunt atât de vizibile. În același timp, UDMR nu se arată foarte apropiat nici de PNL și USR, partide apropiate președintelui Iohannis. Cu toate că a trimis un mesaj încurajator, nici președintele Iohannis nu are o relație foarte vizibil apropiată de UDMR.
Ca niciodată, UDMR se află într-un con de umbră. Sunt prea multe partide mici care îi fac o anumită concurență la încropirea unor majorități parlamentare. Prin urmare nu este un moment foarte bun pentru UDMR. Dar nici foarte rău. Pentru că joacă în continuare la două capete, cu abilitate, însă fără foarte multe rezultate.
Ceea ce merită reținut de la lucrările acestui congres de la Zalău este insistența conducerii UDMR de susținere a politicilor culturale. Comunitatea maghiară se confuntă pe zi ce trece cu o scădere simțitoare a potențialului cultural și tradițional.
Tot mai puțini copii se înscriu la școlile cu limbă de predare maghiară, tot mai puțină cultură maghiară se propagă în rândul comunității maghiare. Lupta pentru instituționalizarea actului de cultură este de la sine înțeles că a devenit o prioritate a conducerii UDMR. Există mijloacele? Nu peste tot. În competiția culturală dintre români și maghiari este clar că maghiarii pierd teren la nivel regional, al Transilvaniei.
Cele câteva județe în care comunitatea maghiară este puternic reprezentată, stă mai bine, dar nici aici rezultatele nu sunt strălucite. UDMR, conducerea Uniunii confundă deseori substanța, cultura profundă, cu manifestările de tip cămin cultural. Se manifestă un fenomen periculos pentru cultura și tradiția maghiară: autodeculturalizarea. De altfel, același fenomen se face simțit și în zona românească, însă cu mai puțină pregnanță.
Declarația președintelui Kelemen Hunor că UDMR nu mai admite ca Bucureștiul să mai impună standarde are un dublu înțeles. Pe de o parte ca un refuz al unei politici naționale rigide, pe de altă parte ca un proces de revigorare a acțiunilor de re-culturalizare a populației maghiare, de reaprindere a sentimentelor maghiarilor că aparțin unei culturi care nu poate accepta directive de la București, pentru că nu-i folosesc la nimic.
