Asculta acest articolÎntâlnirea la vârf a democrat-liberalilor a coincis cu prima zi a Congresului PNL. Primii alcătuiesc un partid de opoziţie, ultimii sunt un partid de guvernământ. Între cele două este aşadar o mare distanţă, spunem asta referindu-ne la poziţia deţinută pe eşichierul politic românesc.
Rolurile s-au inversat de-a lungul unui an de zile, iar fenomenul are consecinţe vizibile în starea actuală a celor două grupări politice. PNL tinde să se fortifice, având în vedere dinamica politică viitoare, în timp ce PDL îşi caută cadenţa, ritmul, pentru a-şi reveni de pe urma loviturilor năprasnice încasate la alegerile locale şi legislative.
Se pare că mult mai eficient este PNL. Crin Antonescu înlăturând anterior orice piedică din tabăra liberală, conducând autoritar înconjurat de fidelii săi, desigur, aliat şi cu PSD a izbutit să obţină cele mai multe voturi din istoria liberală postdecembristă. Ieri, în prima zi a congresului a mai făcut un pas. A obţinut majoritatea voturilor pentru un nou statut, ce încurajează centralismul, preşedintele partidului având de acum dreptul să stea de unul singur în faţa tabloului de comandă.
În calea sa s-a ridicat doar o mână de liberali, marcând o opoziţie firavă chiar dacă în rândurile lor s-a aşezat şi un politician de talia lui Călin Popescu Tăriceanu. Amendamentele lor la proiectul de statut au avut caracterul unor propuneri de bun simţ, acestea respectând esenţa liberală a partidului lor.
Dar aplicate, ar fi slăbit evident poziţia preşedintelui. Cu un mandat de numai doi ani sau cu alegeri nominale în organizaţiile de partid din teritoriu pentru desemnarea candidatului la preşedinţie, ar fi ştirbit poziţia liderului. Grupul mai sus amintit, credem, ar fi fortificat natura liberală a partidului, ar fi impus uun set de valori liberale, un fapt considerat de cea mai mare importanţă de mulţi dintre membrii partidului, dar ar fi slăbit, mai ales, poziţia de lider a lui Crin Antonescu. Pentru liderul liberal, de cea mai mare importanţă este centralizarea deciziei tocmai pentru că îi înlesneşte candidatura şi accederea la cea mai înaltă poziţie din stat. Crin Antonescu îşi pregăteşte cu meticulozitate drumul spre Cotroceni, asigurându-şi spatele frontului. Strategia lui înseamnă un control total asupra PNL, ştiind prea bine că un atac virulent al unui grup de gherilă, îi poate şubrezi calea. Probabil că va izbuti, punct cu punct, să-şi realizeze planul şi în cele din urmă să intre şi în disputa politică pentru preşedinţie.
De cealaltă parte, în tabăra fostului partid de guvernământ, PDL, lucrurile nu sunt la fel de clare. Până în prezent sunt pe rol doar două candidaturi, cea a lui Vasile Blaga şi a Elenei Udrea. Se anunţă, e adevărat timid dar se anunţă şi candidatura Monicăi Macovei urmată de un grup de mare forţă format din tinerii intelectuali ai partidului.
O notă în plus o dă intervenţia directă în această dispută a preşedintelui Băsescu. Or, Traian Băsescu nu este un politician oarecare. Nu numai că are un ascendent asupra PDL şi a liderilor acestuia, dar Traian Băsescu are şi un electorat propriu, distinct de cel al democrat-liberalilor. La fel, acelaşi Traian Băsescu are proprii săi susţinători chiar în cadrul PDL care vor acţiona după îndemnurile sale. Acestea sunt argumente suficiente ca să înţelegem greutatea unui demers al acestuia pe tema alegerilor interne. Până în acest moment el refuză orice contact, orice colaborare cu Vasile Blaga şi a anunţat deja că o susţine pe Elena Udrea.
Până la finalul disputelor se pot întâmpla multe, deşi deocamdată Vasile Blaga este în cărţi, el fiind susţinut de majoritatea organizaţiilor PDL din teritoriu. Acestea sunt conduse de oamenii săi de încredere. Faptele ar putea lua o altă întorsătură dacă Elena Udrea ar reuşi să impună un congres cu 10.000 de delegaţi, printre ei fiind un mare număr de susţinători ai lui Traian Băsescu.
