Asculta acest articolReformele propuse de guvernul PSD-PNL pot fi considerate eșuate. Pentru a contracara pierderile reale provocate economiei, atât PSD cât și PNL trag nădejde că tot spunând că au mărit pensiile nu se vor vedea noile poveri fiscale ascunse sub preș.
Am mărit prensiile de trei ori în trei ani, spune mereu Nicolae Ciucă, mergând pe urmele lui Marcel Ciolacu care spune vom mări pensiile de două ori anul viitor.
După cum bine se vede unul privește spre trecut, iar altul spre viitor. Pe cine să-l urmezi? Normal că pe cel ce-ți promite laptele și mierea pe care ți-o va oferi în viitor, nu pe cel care îți spune că ți-a dat lapte și miere în trecut, pe care tu le-ai mâncat.
Datorită acestui mod de a prezenta lucrurile, sau și datorită acestui mod, PSD nu a scăzut sub procentul de 28,5% obținut la alegerile din 2020. Cu 30%, PSD rămâne cea mai puternică forță politică, în timp ce PNL scăzând dramatic de la 25% în 2020 la 20% sau chiar mai puțin se află într-o cădere aproape necontrolată.
Cu chiu cu vai, cele două partide vor obține 50% la alegerile din 2024. Dacă vor lua și un partid mai mic la guvernare, eventual UDMR care nu face probleme, dar pretinde fonduri în folosul comunității maghiare, și după viitoarele alegeri România va avea aceași formulă politică de acum.
Ne putem aștepta la o nouă politică bugetară, fiscală, socială după alegerile din 2024? Despre reforme se discută în anul premergător alegerilor, și se fac în primul an după alegeri. Sau nu se fac deloc. România are nevoie ca de aer de o nouă politică bugetară. Dacă nu se vor tăia vârfurile din aparatul de stat, salariile uriașe de la agenții, de la insituții mai mult sau mai puțin obscure, dacă nu se taie pensiile speciale, dacă nu se reduce drastic numărul angajaților la stat, România nu are absolut nicio șansă să treacă în rândul țărilor normale.
Reformele se fac prin voință politică, dar mai ales prin oamenii de la conducerea partidelor de la guvernare. Situația actuală din PSD și PNL nu indică nicio schimbare. Adică nici la social-democrați, nici la liberali nu sunt semne clare că se pregătește o nouă generație să preia frâiele și să ducă politica bugetară, fiscală, economică, socială într-o direcție nouă.
Să admitem că la PNL există un Rareș Bogdan care ar putea revoluționa partidul. Există un grup în jurul lui? Unul mic, deputații Sighiartău din Bistrița și deputatul Cozma din Satu Mare. Acest grupuleț spune clar că sunt împotriva alianței cu PSD. Ce alternative există? Refacerea coaliției PNL-USR-UDMR. Aceste formațiuni, conform sondajelor, nu adună o majoritate parlamentară la alegerile parlamentare din 2024. O alianță de dreapta fără AUR nu trece de 50%.
Alianțele adună mai multe voturi decât ar aduna fiecare partid în parte. Partidul Forța Dreptei a lui Ludovic Orban este creditat cu 1%. Dacă merge singur acel procent se pierde, iar dacă merge într-o alianță se adună în coșul comun. Nici partidul lui Dacian Cioloș nu trece de 1%. Nici ALDE cu Călin Popescu Tăriceanu nu trece pragul, însă într-o alianță electorală și Orban și Cioloș și Tăriceanu redevin parlamentari. Asta este logica unei alianțe. Se câștigă mai mult împreună decât separat.
Dar deștepți nu se află doar la dreapta. Pro România revine la sânul PSD. La rândul său, AUR adună o puzderie de partide “patriotice”. Nici nu le știi numele. Ce ar câștiga o alianță a tuturor partidelor de dreapta se pierde prin recuperarea voturilor acordate altor partide mici și minuscule intrate într-o alianță cu AUR și cu PSD.
Aritmetica parlamentară poate fi păcălită, însă problema rămâne aceași: România are nevoie de un nou început în politica bugetară, fiscală, economică, administrativă și nu există forța politică, partidul capabil să o facă. Până la urmă dacă s-ar căuta un om capabil să taie în carne vie, România ar putea fi reformată din temelii. Acel om ar putea fi Ilie Bolojan care a demonstrat la Bihor că, dacă se vrea, se poate reforma administrația locală.
