Dreptul de a gresi nu exista! (II)

Asculta acest articol

De aici de luat seama la cat de multe trebuie sa facem fiecare la noi acasa pentru ca prin insumare, economii nationale puternice sa poata configura o economie regionala foarte puternica, competitiva la scara planetara, demna de numele si renumele Batranului Continent. Asa ne intoarcem la noi in ograda. Romania a comis recent un act de complexitate ce merita inteleasa asa cum trebuie. Este vorba de ideea unui angajament de imprumut cu Uniunea Europeana, cu Fondul Monetar International, cu Banca Mondiala si cu Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare. Mi se pare normal ca lumea sa se intrebe< ce ne facem? Luam banii, ca ne trebuie, dar cand o fi sa-i dam inapoi? Ingrijorarile sunt corecte. Dar si nevoile sunt reale si gasirea cailor de rezolvare a greutatilor cu care te lupti te obliga la solutii care poate altadata nici nu-ti treceau prin cap. Asta nu te motiveaza sa privesti chioras la cel ce iti intinde mana sa treci santul. Pentru ca si el isi are regulile lui. Sau ale lor, de data asta fiind mai multi.

Aveam un colaborator care ori de cate ori primea spre rezolvare ceva obisnuia sa spuna sefului de la care prelua problema in cauza< Mie imi stabiliti obiectivul si termenul, metodele mi le stabilesc singur! Cam asa cred eu ca ar trebui sa privim si spre spusele domnului Strauss-Khan. Romania n-a putut evita acest imprumut. Dar ca sa ramanem un interlocutor valabil, trebuie sa ajungem in situatia de a resorbi dificultatile de moment, dar si mai important< excluderea posibilitatii de reintoarcere a conditiilor care genereaza spasme ale vietii economice. Asa am inteles si indemnul directorului FMI. Inflatia este in situatia, spun expertii financiari, de a juca inca un rol de inlocuitor de productivitate, de eficienta si de competitivitate. Dar obiectivul suna clar< trebuie sa iesim din criza! Termenul? Daca este sa fortam nota putem spune fara sa gresim< imediat! Cu ce metode? Evident prin politici economice nationale adecvate. Parghiile de acces suna cunoscut< stabilitate interna, competivitate reala. Cu alte cuvinte, performante economice. FMI nu impune politici economice si nici nu solicita programe de guvernere. Eu retin ca< “unchiul” pe care il tot barfim pe la colturi solicita din partea noastra doar performante macroeconomice si consecventa in aplicarea unor strategii de restructurare. Imi place sa cred ca putem intelege cum se cuvine aceasta sintagma sub care actioneaza FMI< “Fiecare tara trebuie sa vizeze excelenta in practica sa macroeconomica, pentru ca dreptul de a gresi nu exista!”. Cine are urechi sa auda, pare a spune cei care ne rostesc asemenea indemnuri.

Ma inscriu intre cei ce cred cu convingere ca stim sa auzim.

Nicolae Bud