Asculta acest articolExistă într-o proporţie nu foarte greu de apreciat un electorat fidelizat sută la sută. Din masa totală de alegători reprezintă un procent infim, însă acest electorat înclină balanţa într-o parte sau alta.
PSD are un nucleu dur în jurul căruia se formează bulgărele de zăpadă care trimite partidul pe prima treaptă a topurilor din campanie. Traumele apar după alegeri când se negociază majorităţile. De multe ori PSD a rămas în opoziţie, deşi avea cel mai mare grup parlamentar. Şi acum se află în aceeaşi situaţie.
Tare în alegeri, slab la negocieri, PSD are parte de cel mai masiv bazin electoral.
UDMR reprezintă un caz special doar în aparenţă. Fidelizarea populaţiei maghiare este un proces politic mai degrabă decât unul istoric. Încercările repetate ale unor formaţiuni de a surclasa UDMR au eşuat în aceeaşi măsură în care alte partide au încercat să depăşească PSD.
Şansa UDMR ţine de pragul electoral pe care liderii UDMR îl folosesc ca pe o sperietoare. Dacă ponderea populaţiei maghiare ar fi de 10%, cu siguranţă ar exista cel puţin trei partide ale maghiarilor. Teama de a nu intra în parlament îi ţine pe maghiari relativ uniţi în jurul UDMR.
Absenteismul în rândul populaţiei maghiare este mai mic decât în cazul românilor, însă diferenţele nu sunt foarte mari. Şi UDMR, la fel ca restul partidelor trebuie să facă eforturi uriaşe să scoată la vot oamenii. Între populaţia maghiară şi electoratul UDMR nu se poate pune semnul egal la fel cum nu toată populaţia săracă votează cu PSD. Problemele, necazurile, drumurile proaste, pensiile mici, curentul, taxele şi impozitele împovărează la fel populaţia românească şi maghiară.
Acolo jos, la bază, electoratul gândeşte la fel despre toţi politicienii. “Română, slavă sau maghiară/ E jalea-vai, aceeaşi jale”, scria marele poet maghiar Ady Endre, al cărui cel mai bun prieten era românul Octavian Goga, care cânta şi el în versuri “jalea” tuturor.
Un electorat mai puţin fidelizat are PNL. Un partid care era pe cale să-şi formeze un bazin electoral constant era PDL. După fuziunea cu PNL au fost bulversate atât bazinele electorale ale PNL cât şi ale PDL. Din fiecare partid s-a desprins o fracţiune. ALDE şi PMP vor face apel tocmai la electoratul fidelizat.
Aceste disidenţe se adresează la nucleul dur, ele având la conducere doi foşti lideri, Călin Popescu Tăriceanu şi Traian Băsescu. Din această cauză PNL nu se poate baza pe un bazin electoral fidelizat, constant. Actualul electorat PNL este pretenţios, sancţionează fiecare greşeală, în timp ce electoratul PSD trece cu vederea toate greşelile. Este o diferenţă colosală de percepţie care se transferă în intenţia de vot.
De pildă pe ultima sută de metri guvernul Cioloş emite o ordonanţă de urgenţă privind stoparea “nepotismului” în spitale. Se interzic angajările până la rubedenia de gradul patru. Deci o familie de medici, care mai au şi un copil medic, trebuie să se despartă. După această lege familia savantei Marie Curie, care avea soţul savant şi o fiică de asemenea cu carieră ştiinţifică, la fel şi alţi descendenţi ai acestei familii de cercetători, cu vreo trei premii Nobel în familie, nu ar avea dreptul să lucreze într-un spital din România pentru că ar încălca legea dată de guvernul tehnocrat.
Nu-şi îndepărtează în acest fel PNL alegătorii? Poate că nu este un exemplu bun, dar demonstrează lipsa de tact a PNL. PNL, UDMR, fostul PDL, au dus campanii intense de fidelizare a electoratului. PNL a lăsat acest lucru la bunul plac al “electoratului cu gândire liberală“. Alunecările spre stânga, făcute periodic, sunt o altă cauză pentru care bazinul electoral “fix” este mai mic decât cel al PSD.
Într-o campanie electorală se confruntă în primul rând “bazinele”, alegătorii fanatizaţi, şi abia în al doilea rând programele. Acum, de exemplu, proiectul PNL pe termen lung este mai bun decât al PSD. Dar unui anumit electorat nu-i pasă de aceste lucruri, considerându-le simple mofturi electorale.
