Asculta acest articol
Înainte ca PNL și PSD să ajungă la un compromis pentru a forma împreună un guvern stabil care să treacă țara prin criză, cam toată lumea știe ce se va întâmpla în continuare pe scena politică.
De la cel mai simplu cetățean la cel mai abil comentator politic, de la fermier la zilier, de la patron la muncitor, absolut toți știu că până la urmă PSD și PNL vor ajunge să se certe.
Și vor rupe alianța pe care au făcut-o pentru a-și uni forțele pentru depășirea crizei.
Acest gen de previziuni este vizibil și în sondaje, dar reiese cu pregnanță din discuțiile de la om la om. În general oamenii sunt sceptici. Au văzut că toate alianțele s-au spart ca o vază de sticlă pe care o scapă un copil din mână.
De un sfert de secol se tot fac și se desfac alianțe politice. Instabilitatea politică din această perioadă nu este decât urmarea firească a modului în care apar și dispar partidele, a modului în care evoluează și involuează.
PSD este un partid care a crescut constant, care a rezistat la toate fracționările. Toate încercările de a-l fracționa au eșuat, începând de la Petre Roman care a fondat PD-FSN, cu Teodor Meleșcanu, fondatorul ApR, și sfârșind cu Victor Ponta, fondatorul Pro România.
PNL s-a confruntat cu cele mai multe dizidențe. Numărul partidelor care s-au desprins din PNL este greu de contabilizat. Nu este simplu de trecut în revistă nici alianțele pe care le-a făcut și le-a desfăcut.
Privind în urmă, nu se poate trage decât o singură concluzie, anume că este posibilă o alianță PNL-PSD, dar în același timp este la fel de posibilă și o ruptură. Este o chestiune de timp.
Există un timp al alianțelor și un timp al spargerii alianțelor. În câteva săptămâni s-a spart o alianță și se pun bazele altor alianțe. De obicei buturuga mică răstoarnă carul mare. Buturuga a fost USR. Un partid care se crede mai mare și mai important decât este în realitate ajunge să regrete anumite gesturi și acțiuni pe care le face la supărare.
USR este în această situație. Practic a fost sacrificat un partid pentru un om. O fi fost important Stelian Ion, dar parcă i s-a dat prea multă importanță unui ministru care, în fond, nu se remarcase prin nimic deosebit.
Deși în centrul antenției generale se află PSD și PNL, partide care și-au acordat vreo trei săptămâni pentru negocieri, interesul față de USR nu a dispărut cu totul. PNL și-a lăsat o marjă de siguranță anunțând că nu exclude refacerea relației cu USR.
O parte din liderii liberali optează pentru refacerea coaliției de dreapta PNL-USR-UDMR. Ei își bazează opțiunea pentru USR nu doar punând în față doctrina politică. Ei știu că peștele mai mare întotdeauna înghite peștele mai mic. PSD, dacă se va desăvârși alianța, va covârși PNL. În primul rând social democrații susțin programe mai populare, ba chiar populiste, în al doilea rând au cadre mai bine pregătite decât tinerii din jurul lui Florin Cîțu.
Sub presiunea internă a liberalilor anti-pesediști, în fața greutăților inerente unei guvernări în condiții de criză, PNL va plăti toate polițele din timpul guvernelor Orban și Cîțu, dar și costurile sociale din viitor.
Chiar dacă va împărți guvernarea de la egal la egal cu PSD, până la urmă doar PNL va plăti politic la viitoarele alegeri parlamentare și prezidențiale. Pentru ce? Pentru că va deconta și greșelile președintelui Iohannis.
Negocierile dintre cele două partide vor ține opinia publică în priză până spre sfârșitul anului. PNL s-a autodefinit ca adversar natural al PSD. Cu majoritate de voturi, echipa lui Cîțu a trecut peste acest lucru.
PSD, partid care trece drept opozantul natural al politicilor de dreapta, a trecut și el peste obstacolele de ordin ideologic. Asta înseamnă că, principial, fiecare a lăsat ceva de la el.
Adevăratul examen va fi atunci când se va ajunge la împărțirea funcțiilor. Norocul PNL este că își lasă o portiță deschisă spre USR.
