Asculta acest articol
Expoziția „4+1
In 1976, cu un an înainte de a absolvi Liceul de artă plastică din Cluj-Napoca, un grup de elevi din clasa lui Ioan Sbârciu a luat hotărîrea de a organiza — împreună cu profesorul — o expoziție de grup. Cum se întîmplă adesea în viață, felurite întîmplări au amînat materializarea acestui proiect. Intre timp, foștii elevi și-au continuat studiile de specialitate. Patru dintre ei și acela care le-a fost profesor în liceu se regăsesc acum într-o expoziție comună găzduită de Galeriile Bibliotecii centrale universitare clujene.
IOAN SBÂRCIU este unul dintre cei mai bine cunoscuți și prețuiți pictori ai generației sale. Desenator inspirat și prin vervă, colorist rafinat care stăpînește cu siguranța experienței neîntrerupte un repertoriu larg de mijloace expresive, Sbârciu și-a făurit un stil personal în pictura în ulei și și-a legat numele de revirimentul cunoscut în prezent de pastel, ca tehnică, în pictura clujeană. Dovadă elocventă a raporturilor admirabile păstrate și azi cu foștii săi elevi, în expoziția de la B.C.U. pictorul este prezent cu o suită de vaste lucrări terminate înainte de 1980, aparținînd deci perioadei cînd proiectul actualei expoziții abea se născuse. Reprezentînd — conform terminologiei preferate de autor — cinci articulațiidin ciclul Peisaje recompuse,lucrările de atunci ale lui Ioan Sbârciu incorporează și exprimă vibrant un puternic sentiment al vitalității și al renașterii. Avînd experiența unei confruntări cu publicul în cadrul expoziției personale deschisă la Galeriile „Tribuna“ în 1979, ȘTEFAN-CLAUDIU CAIA, arhitect proiectant la G.I.G.C.L. Cluj-Napoca, ne înfățișează acum o suită de lucrări în care figurarea plastică este pusă sub semnele unei semnificative rigori a elaborării. Ceea ce, cu un termen convențional, ar putea fi denumită ca o suită de trei lucrări de grafică, ni se înfățișează de fapt ca o diagramă complexă, ca un proces al genezei liniare, dar și plastice, bazată pe o cercetare a detaliului și o cumpănire a echilibrului de ansamblu întemeiate pe o modalitate de studiu care nu refuză calculul matematic și revenirea la geometria clară, la descendență renascentistă. Orizontul elaborării se menține însă în cadrul problematicii de imediată actualitate, formele plastice prezentînd o organicitate demnă de tot interesul, atît în confruntarea suprafețelor în ocru și a traseelor în sanguină, cît și în modelajul propriu-zis, operat într-un material fragil și perisabil cum este ceara.
Pentru EMIL CREȚU — absolvent din 1983 al Institutului „Andreescu“, creator de modele la Fabrica de porțelan din Curtea de Argeș — ceramica își redobîndește definirea primară de artă a lutului și a focului, prin care raționalitatea și sensibilitatea umană se exprimă în forme specifice. Cu strania inimă ceramică pulsînd peste plăcile rectangulare reîntoarse în masa pămîntului circumscris de rame.
Relație om-naturăeste, în acest sens, o lucrare programatică. Relieful plăcilor este de mare diversitate, modelat sau imprimat, creînd puternice sugestii ale suprapunerilor sau faliilor geologice, precum și ale imemorialelor metamorfoze tectonice, despre care ne vorbesc, de altfel, și texturile felurite, puse în evidență de sobrul veșmînt cromatic. Aceeași legătură cu matricea terestră ne este relevată de Sertarul nr. 53,cu cele trei compartimente ilustrînd faze succesive ale unei germinații generoase. Forme în devenire,, cu alură organică, pot comunica un sentiment analog chiar situate în interiorul cu o severă delimitare geometrică din cadru germinativ.
O ingenioasă îmbinare a prelucrării formelor ceramice cu metamorfozele sticlei ne este înfățișată de Spațiu pentru măr,lucrare mai veche, concludentă însă pentru pasiunea căutărilor lui Emil Crețu. Absolvent, din 1983, al Secției de pictură a Institutului „Andreescu“, profesor la Școala generală nr. 4 din Săcele- Brașov, ANDOR KOMIVES a deschis o expoziție personală la Gaeriile I.M.F. în 1983, participînd în 1984 la Bienala tineretului de la București. în pictura sa actuală Andor Komives urmărește ca unică temă „portretizarea“ unui Deal,lucrările sale alcătuind o suită unitară și continuă de segmente trapezoidale, identice ca formă, gîndite ca moduri ale unei rcompuneri panoramice. Elaborate în tempera de pînză, ele se caracterizează printr-o tratare liberă, cu așternerea culorii în suprafețe ample și cu rafinate efecte pastelate. Secțiunile trapezoidale se diferențiază totuși între ele prin felul cum sunt alternate, de pildă, suprafețele mai sintetice și intensitățile pline de prospețime ale verdelui și ale tonalităților evoluînd între galben și brunuri închise, cu suprafețe etalind texturi iscate de familii de tușe ori cu suprafețe menite să izoleze înspre prim-plan semne simbolizînd geneze din lumea vie. Creator la Fabrica de porțelan „Iris“ din Cluj-Napoca și student seralist la Secția de design de la Institutul „Andreescu“, MARCEL MUNTEANU ni se înfățișează ca un pictor pasionat care a prezentat deja publicului secțiuni semnificative din creația sa la expozițiile de grup ale Cenaclului „Ștefan Luchian“ și în cadrul a două personale deschise la Galeriile Radio în 1982 și 1983. In ultima vreme „eroul“ unic al picturii sale a fost copacul. Pomi I—IVreprezintă, astfel, o suită de portretizări în măsură să comunice o gamă largă de sentimente și o paletă bogat nuanțată de atitudini psihice, dar și un conținut ideatic demonstrînd că reluarea consecventă a temei este întemeiată pe o prelucrare și pe o interpretare cu a binei motivări. Nu lipsesc — în imaginile incluse întotdeauna în cadrele unor suprafețe cu dimensiuni unice — valorile decorative abil exploatate. Ceea ce este însă definitoriu pentru etapa actuală a picturii lui Marcel Munteanu este componenta dramatică a selectării, asocierii și punerii în evidență a elementelor figurării. Izolarea în spații, lipsite de concrețitudinea descripției tradiționale, contrastul dintre traseele cu pregnanță mai liniară și densitatea texturilor picturale, cît și transformarea suprarealistă a unor ipostaze ale vegetalului nu se înfățișează ca opțiuni în măsură să dea și în continuare sens și să asigure bogăția, conținutului în creația tînărului pictor.
Mircea Toca
Tribuna ,1985
