Fermierii mici au rămas cu datorii mari la furnizori şi se apropie de faliment

Asculta acest articol

După ce fenomele atmosferice de anul trecut – secetă prelungită şi lipsa de precipitaţii au avut un efect negativ asupra cifrelor de afaceri ale fermierilor, indiferent că am vorbi despre fermieri mari sau mici, situaţia este îngrijorătoare.

Cu siguranţă, cei mai afectaţi au fost fermierii care deţin şi lucrează câteva hectare de teren, folosind adesea tehnologii depăşite, ceea ce se resimte în balanţa producţiilor obţinute. Cum acestea nu ar fi neajunsuri suficiente, spunea zilele trecute inginerul Radu Soldubanu, în cadrul unei emisiuni difuzate de postul nostru de televiziune ITV, s-au resimţit efectele războiului din Ucraina, dar mai ales afluxul de cereale din această ţară, la noi, cu preponderenţă în judeţele de graniţă.

Preţurile cerealelor din Ucraina fiind sub cele ale fermierilor sătmăreni spre exemplu, au îngreunat, uneori au făcut chiar imposibilă valorificarea produselor agricole la preţuri care să acopere costurile, dar şi să asigure şi un minim de profit pentru a se putea relua în condiţii normale ciclul de producţie. 

Despăgubirile de secetă reduse, o lovitură grea

Revenind la secetă şi la efectele acesteia asupra producţiilor agricole obţinute de fermierii sătmăreni, de această dată, discuţiile pot fi extinse.

Seceta a afectat peste 70.000 de hectare ocupate de diverse culturi agricole, printre care porumb, floarea-soarelui, soia, plante furajere ş.a.
Dacă pe unele parcele au fost obţinute producţii cu mult sub cele care să acopere cheltuielile de producţie, în alte zone precum ar fi cele învecinate Tăşnadului, culturile de porumb au fost calamitate în proporţie de sută la sută.
În aceste condiţii, o serie de fermieri, mai ales cei care lucrează suprafeţe mai mici de teren şi nu au reuşit să facă asolamente care să asigure un anume echilibru în ceea ce priveşte culturile şi producţiile acestora au şi pe mai departe de suferit.
Unde mai punem şi lovitura primită de fermieri în urma reducerii cu aproape 70% a sumei promise ca despăgubiri de secetă. O bună parte dintre aceşti fermieri nu au reuşit să-şi achite prin produse datoriile faţă de furnizorii se seminţe, de sustanţe de combatere ş.a.
Aceşti furnizori, la rândul lor au nevoie de ani pentru a putea desfăşura şi pe mai departe activitatea/ activităţile pentru care s-au specializat.

Neplata de către beneficiari a datoriilor, chiar dacă acestea vor fi translatate pentru anul agricol 2023, o să dea mari bătăi de cap.
Cu siguranţă vor fi puţini acei fermieri mici care vor putea achita restanţele, motiv pentru care, legea nescrisă o să-i bage în faliment.
Este greu de estimat câte vor fi la final de an 2023 fermele/exploataţiile mici care vor supravieţui. Şansele de supravieţuire sunt de partea fermelor mari, care au avut şi au un plan de cultură diversificat, utilizează soiuri/hibrizi înalt productivi şi tehnologii moderne care asigură producţii bune şi foarte bune, cu mult peste medie. Ca exemplu a fost dată cultura de grâu, care în ultimii ani, la nivel de judeţ a fost cu producţie medie de peste 5.000 de kilograme la hectar.

În actualele condiţii, fermierii sunt obligaţi să obţină producţii de 7.000 – 7.500 de kilograme şi chiar mai mult la grâu, pentru a asigura rentabilitatea. Doar aceştia, spunea invitatul Radu Soldubanu, vor rămâne pe piaţă, ca urmare a veniturilor realizate şi constituirea unor fonduri de rezervă.

Fluctuaţiile de preţ duc la pierderi

Un fermier din zona Carei, spunea că un efect devastator au asupra veniturilor agricultorilor, fluctuaţiile de preţuri, la noi fiind influenţate de afluxul de cereale din Ucraina, care nu doar că traversează România, dar devin de interes pentru cumpărători prin prisma preţurilor atractive. Interlocutorul care a dorit să rămână anonim, a subliniat faptul că, unitatea agricolă pe care o conduce, pe seama scăderii preţurilor, a diferenţelor de preţ la cerealele româneşti, estimează o pierdere de aproximativ 20 de milioane de lei, ceea ce nu este de neglijat.

Bursele de cereale au început deja să facă oferte în ceea ce priveşte preţurile pentru cerealele care urmează să fie recoltate curând, dar la valori care sunt insuficiente pentru a putea plăti datoriile la furnizori, dar şi pentru a înregistra o marjă minimă de profit.
Livrarea cerealelor sătmărene la export este aproape imposibilă. Parcurgerea distanţei de sute de kilometri până în portul Constanţa, presupune cheltuieli de transport consistente, fapt ce conduce la ineficienţa valorificării cerealelor în acest mod. Toate cele de mai sus, vin să confirme faptul că, după un an agricol greu precum a fost anul 2022, traversăm un alt an agricol, poate mai greu din diverse considerente, iar la sfârşit de an se vor putea evalua firmele agricole în mod expres din sectorul vegetal, care au închis activitatea, ca urmare a decapitalizării.
Pericolul este imens, iar în această situaţie, intră în zona incertitudinii aşa numita siguranţă alimentară a Europei, poate chiar a globului.