Asculta acest articolUn centru comercial și economic medieval, fiind unul dintre cele mai bogate orașe ale timpurilor, Florența este considerat locul de naștere al Renașterii italiene; de fapt a fost numită Atena din Evul Mediu.
A fost mult timp sub conducerea de facto a Familiei Medici. Din 1865 până în 1870 orașul a fost de asemenea capitala Regatului Italiei.
Influența Florenței în domeniile artei și culturii era așa de puternică încât dialectul vorbit în secolul al XIV-lea a fost și este baza limbii italiene literare.
Aproape toți scriitorii și poeții din literatura italiană sunt oarecum legați de Florența, acest lucru ducând în cele din urmă la adoptarea dialectului florentin mai presus de toate dialectele locale, ca limbă literară.
Forentinii au reinventat banii – în forma florinului de aur – acesta fiind motorul care a scos Europa din „Evul Mediu” un termen inventat de Petrach, un florentin. Ei au finanțat dezvoltarea industriei în toată Europa – din Marea Britanie la Bruges, de la Lyon, în Ungaria. Ei i-au finanțat pe regii englezi în timpul Războiului de o sută de ani. Ei au finanțat papalitatea, inclusiv construcția Avignon și reconstrucția Romei, când papalitatea s-a întors din „Captivitatea avignoniană”.
Florența a fost casa familiei Medici, una dintre cele mai importante familii de nobili din istorie. Lorenzo de’ Medici a fost considerat un geniu politic și cultural din Italia în secolul al XV-lea. Doi membri ai familiei, au fost papi: Leo X și Clement VII la începutul secolului al XVI-lea. Catherine de Medici s-a căsătorit cu regele Henric al II-lea al Franței și, după moartea sa în 1559, a domnit ca regent în Franța. Medici au condus Marele Ducat al Toscanei, începând cu Cosimo I de Medici, în 1569, până la moartea lui Gian Gastone de’Medici, în 1737.
Una dintre cele mai importante clădiri politice din Florența, Palazzo Vecchio
Palazzo Vecchio (Palatul Vechi) este una dintre cele mai importante clădiri politice din Florenţa, rolul său de căpetenie în viaţa politică a oraşului fiind, printre altele, probat de apelativele sale anterioare: Palazzo della Signoria, Palazzo del Popolo, Palazzo dei Priori şi Palazzo Ducale. În lumina acestor consideraţii, se poate imagina cu uşurinţă că traseul istoric al palatului nu putea decât să fie legat, cel puţin parţial, de numele familiei de Medici. Într-adevăr, palatul a fost construit între 1299 şi 1322 de către Arnolfo di Cambio, arhitectul iniţial al Catedralei Santa Maria dei Fiori, la dorinţa poporului florentin.
Familia de Medici, ulterior ascensiunii sale în viaţa politică a Florenţei, a obţinut dreptul de a folosi palatul ca reşedinţă şi sediu. Numele actual al palatului datează din momentul în care familia Medici s-a mutat în partea de sud a râului Arno în Palazzo Pitti (la jumătatea secolului al XVI-lea)> de aici fostul Palazzo della Signoria a devenit Palazzo Vecchio, singurul reper care aduce aminte de instituţia Signoriei fiind piaţa cu acelaţi nume, anume, Piazza della Signoria, unde este situat şi palatul. Palatul cu alură de fortăreaţă este dominat de un impresionant ceas cu turn care ţăşneşte din acoperişul crenelat al Palazzo Vecchio, însă inventarul artistic interior al edificiului depăşeşte aspectul său exterior în stil gotic. Mulţi artişti renascentişti şi manierişti au fost convocaţi să contribuie la înfrumuseţarea palatului, precum Leonardo da Vinci şi Michelangelo (şi care, cel puţin în parte, nu au reuşit să îşi ducă la capăt sarcina din varii motive).
Galeria Uffizi, cel mai vechi muzeu din Europa
Galleria degli Uffizi îşi dezvăluie statuile încă din exterior. Clădirea a fost construită de Giorgio Vasari în 1850 pentru Cosimo I de Medici pentru a găzdui birourile magistraţilor florentini. Tocmai de aceea poartă numele de uffizi (oficii). Construcţia s-a finalizat 20 de ani mai târziu. Transformat în galerie pentru familie şi oaspeţii săi, etajul superior includea colecţia de sculpturi romane.
Italia, Toscana. Leagănul Renaşterii. Capitala artei. În inima oraşului, în centrul istoric din Florenţa, Galeria Uffizi este, cu siguranţă, unul dintre primele obiective de pe lista iubitorilor de artă. Cunoscut drept coridorul galeriei, încăperea ce se întinde pe o lungă distanţă impresionează nu numai prin multitudinea de exponate, ci şi prin arhitectura propriu-zisă, picturile de pe tavan sau prin ramele de lemn care încadrează spaţiile dintre acestea.
Galeria ocupă primele două etaje ale clădirii. Renumită la nivel mondial pentru colecţiile sale de sculpturi şi picturi antice, din Evul mediu până în perioada modernă, Uffizi deţine o colecţie nepreţuită de statui şi busturi antice care au aparţinut familiei Medici. Dar Galeria Uffizi este cunoscută în primul rând pentru colecţia sa de pictură renascentistă.
Cu adevărat deosebită, seria de opere conţine lucrări ale celor mai cunoscuţi pictori ai epocii – Michelangelo, Leonardo da Vinci, Botticelli, Rafael, Tiziano sau Caravaggio.
Cel mai cunoscut tablou al galeriei şi una dintre cele mai recunoscute picturi din lume: Naşterea lui Venus. Atât de admirată încât italienii s-au gândit să îi facă şi o replică pentru nevăzători. O reprezentare în relief a tabloului în cele mai mici detalii se află lângă original, o reprezentare pe care oricine o atinge o poate vedea cu ochii minţii.
Realizată pe pânză, pictura e impresionantă, atât ca mărime, cât şi prin compoziţie. Născută din spuma mării şi mângâiată de vânturile lui Zefir, stând într-o cochilie, perfectă ca o perlă, acoperită parţial de părul auriu, zeiţa iubirii şi frumuseţii a aterizat pe insula Cipru.
Catedrala Arhidiacezei Romano-Catolice a Florenței
Cunoscută și recunoscută pentru arhitectura sa, și mai ales, pentru domul său distinctiv, catedrala Arhidiocezei Romano-Catolice a Florenței este cea de-a doua biserică ca mărime din Italia, după Bazilica Sfântul Petru din Roma.
Numele său, Biserica Sfintei Maria a Florilor, se referă la floarea de liliac, care este simbolul Florenței, sau la însuși numele vechi al orașului, Fiorenza. Pe de altă parte, un document din secolul al XV-lea afirmă că numele s-ar referi la Cristos.
Complexul cuprinde și faimoasa clădire cunoscută sub numele de Battistero di San Giovanni (“Baptisteriul Sf. Ioan Botezătorul”), considerață cea mai veche clădire a Florenței, care este alături de Bazilica Santa Croce și Bazilica Santa Maria Novella, un edificiu reprezentativ.
Cea de-a treia mare construcție gotică din Florența, catedrala Santa Maria del Fiore, îmbină sistemul de acoperire al bisericii Santa Maria Novella cu partea inferioară a bisericii Santa Croce. Deși începută o dată cu Santa Croce, catedrala din Florența a fost terminată abia în a doua jumătate a secolului al XV-lea, prin construirea cupolei proiectată de Brunelleschi.
La sfârșitul secolului al XIII-lea locuitorii orașului Florența hotărăsc construirea unei noi catedrale deoarece catedrala veche din secolul al V-lea, care o avea ca protectoare pe sfânta Reparata, devenise neîncăpătoare. Piatra de temelie a fost pusă în 8 septembrie 1296. Planul noii catedrale a fost conceput de Arnolfo di Cambio, care executa concomitent și lucrările de la Santa Croce și de la Palazzo della Signoria. Cu toate acestea catedrala a fost finalizată în anul 1436 după construirea cupolei lui Brunelleschi, singurul arhitect care a putut veni cu ideea designului ingenios, finantat de Cosimo de Medici. Catedrala a putut fi apoi sfințită de către Papa Eugen al IV-lea. Decizia de a construi acestă catedrală a fost luată nu atât din motive religioase ci mai ales din dorința de a avea opere impunătoare vizibile care să concureze cu bisericile din Veneția și Pisa.
Santa Maria del Fiore este cel mai mare lăcaş de cult din Florenţa, Italia. Clădirera face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO şi este o atracţie majoră pentru turiştii care vizitează regiunea Toscana. Catedrala Santa Maria del Fiore deţine recordul absolut, fiind cel mai mare dom de cărămidă construit vreodata în lume. Catedrala Santa Maria del Fiore este de fapt un ansamblu de clădiri din care mai face parte şi Battistero di San Giovanni, considerată a fi cel mai vechi edificiu din Florenţa.
Piatra de temelie a Catedralei Santa Maria del Fiore a fost pusă la data de 9 septembrie 1296. Ridicarea clădiri a fost un proiect vast care s-a desfăşurat pe o perioadă mai mare de 140 de ani, fiind rezultatul mai multor eforturi colective ale unor succesiuni de generaţii. Pentru o perioadă lucrările au stagnat, dar iată că s-au regăsit resurse umane şi financiare şi astăzi ne putem bucura de Biserica Santa Maria del Fiore. Planul după care a fost construită biserica formează o curce latină de 153 de metri în lungime şi 38 de metri în lăţime. Înălţimea maximă a Bisericii Santa Maria del Fiore este de 114,5 metri, edificiul fiind vizibil din aproape orice punct al Oraşului Florenţa.
Interiorul Catedralei Santa Maria del Fiore urmează trendul stilului gotic, este vast şi oferă o oarecare senzaţie de pustietate. Goliciunea relativă a lăcaşului de cult este de fapt un corespondent al austerităţii vieţii religioase, guvernată, aşa cum ştim deja de anumite reguli stricte. Mai multe decoraţiuni din biserică s-au pierdut odată cu trecerea timpului sau au fost transferate în muzeele din Florenţa pentru a se afla sub protecţie permanentă.
Astăzi, în Catedrala Santa Maria del Fiore pot fi admirate o sumedenie de picturi valoroase, statui, busturi sau ceasuri vechi de mare însemnătate istorică.
CELE MAI BUNE DESTINAȚII DE REVELION IN EUROPA
