Asculta acest articol
Cu un nume care conduce spre partidul lui Berlusconi, “Forza Italia” fostul președinte al PNL vrea să-și croiască un nou drum pe scena politică. Dar România anilor 2021 nu este Italia anilor 1990-1994 când lupta împotriva Mafiei, nici Ludovic Orban nu este Silvio Berlusconi. Așadar sunt șanse minime, spre zero, ca “Forța Dreptei” să conducă România în următorii zeci de ani.
Ludovic Orban continuă, în fapt, o tradiție a PNL, trecând printr-un ritual care se repetă după fiecare schimbare la vârf. Echipa care pierde, în frunte cu președintele mazilit își încropește un partid propriu, cu intenția de a slăbi partidul-mamă.
Încă din anii 1990, deci de acum 30 de ani, PNL întocmai ca rachetele cosmice la lansare, își pierde câte un etaj. De la căluțul alb al grupului Dinu Patriciu și Călin Popescu Tăriceanu, simbolul PNL-AT, la steaua PLD, un grup condus de Theodor Stolojan, la steluțele pe fond alb, cu o pasăre cu aripile întinse ale ALDE, bătrânul partid istoric PNL, a trecut printr-o serie de transformări care au slăbit baza partidului, deseori punându-i-se la îndoială statutul de autentic partid de dreapta.
Înainte de toate, PNL este un partid oportunist. Intră la guvernare cu oricine. A avut o scurtă colaborare cu PDSR în anii 1990, tras de Corneliu Coposu, a intrat în CDR și în consecință ajunge la guvernare în 1996, se desprinde de CDR, dar, spre deosebire de PNȚCD, reușește să intre în parlament în anul 2000. Face o alianță cu PD, un partid de stânga condus de Traian Băsescu, intră la guvernare, sparge Alianța DA, Călin Popescu Tăriceanu rămâne prim ministru, susținut de PSD. Nu se limitează la o simplă colaborare cu PSD, formează USL, sparge Uniunea Social-Liberală, pentru ca apoi să fuzioneze cu PDL, fostul partid a lui Traian Băsescu. Mai departe, își introduce în statut o directivă doctrinară: interzicerea colaborării cu PSD.
În sfârșit, azi îl găsim la guvernare, alături de PSD. Ce își propune Ludovic Orban? Să-i extragă din bazinul electoral al PNL pe adevărații liberali. Care sunt adevărații liberalii? Cei care au rămas în PNL indiferent de câte fracțiuni au fost timp de 30 de ani.
PNL, după majoritatea sondajelor, are acum în jur de 17%. În condițiile în care obținuse la ultimele algeri parlamentare 25%, rezultă, după socoteala lui Orban, circa 12 procente disponibile.
Văzând doar partea plină a paharului, dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, “Forța Dreptei” ar obține 12%. Partea goală a paharului: dacă ar avea loc alegeri anticipate “Forța Dreptei” nu ar intra parlament. În cel mai bun caz ar putea lua vreo 3-4 procente de la PNL.
În ciuda orizontului îngust care se deschide în fața acestui partid numit atât de ambițios “Forța Dreptei”, grupul lui Ludovic Orban poate juca un rol important în actuala configurație politică. Probabil se vor ivi ocazii în care cei 17 parlamentari adunați în jurul lui Orban vor înclina balanța în favoarea sau în defavoarea unor decizii importante.
La nivel local, în cadrul consiliilor locale situația se prezintă altfel pentru că aleșii locali, primari și consilieri, sunt legați de partidul pe lista căruia au candidat. Parlamentul are alte legi. Parlamentarii pot migra de la un partid la altul. Singura formațiune politică în care parlamentarii nu uzează de această libertate de migrație este UDMR. O cauză a instabilității politice este acest drept al parlamentarului de a părăsi partidul pe listele căruia a candidat.
La PSD, după intrarea la guvernare alături de PNL, s-a produs un proces invers. În loc să apară nemulțumiri, dimpotrivă, cei plecați la partidul lui Victor Ponta, au tendința de a se reîntoarce la sânul partidului-mamă. Întrucât Pro România nu a intrat în parlament, este posibil ca organizațiile din teritoriu să recupereze fiii pierduți.
De altfel, PSD nici după intrarea la guvernare nu exlude organizarea alegerilor anticipate. În primul rând PSD nu crede în rotativa primilor miniștri, trei ani prim ministru PNL, alți trei ani prim ministru PSD.
Alegerile anticipate i-ar oferi ocazia lui Ludovic Orban de a-și verifica popularitatea și încrederea liberalilor în forțele lui.
Anticipatele ar clarifica mai devreme situația USR și, mai ales, a AUR. Dacă până la anticipate trece pandemia, AUR se va prezenta în alegeri ca un partid extremist, xenofob, ridicând la un nivel superior naționalismul fostului PRM a lui Corneliu Vadim Tudor.
Așadar, pericolul unei radicalizării a scenei politice din România, nu-l constituie “Forța Dreptei”, oricât de berlusconian s-ar dori Ludovic Orban să pară, ci AUR-ul unor personaje precum Diana :oșoacă și George Simion.
