Asculta acest articol(Gabriela Ţigu – şeful catedrei Turism-Servicii din cadrul ASE Bucureşti)
Într-o lume în care turismul este astăzi una dintre cele mai puternice industrii, deţinând 30% din exportul mondial de servicii, peste 940 milioane de turişti internaţionali şi mai mult de 920 miliarde USD încasări din aceste fluxuri, rezistând crizei economice mondiale cu creşteri anuale moderate (4% în ultimii ani), România îşi caută încă locul.
Cunoscând efectele benefice ale turismului în plan economic, social, cultural, geopolitic, tot mai multe ţări îşi îndreaptă eforturile investiţionale şi promoţionale spre acest sector, generând o competiţie tot mai puternică pe piaţa internaţională.
România nu este lipsită de experienţă pe piaţa internaţională. A fost o destinaţie căutată de turişti, atât interni cât şi externi, încă din perioada interbelică.
În prima jumătate a anilor ’60 ţara noastră a cunoscut o dezvoltare semnificativă a capacităţilor de cazare turistică, în special în zona litoralului Mării Negre. La începutul anilor ’70 România era deja cunoscută pe piaţa principalelor ţări europene generatoare de turişti, în special în Germania, Marea Britanie, Ţările Scandinave, Franţa, Italia, Austria, Belgia ş.a.
Începând cu anii ’80 România a cunoscut un declin puternic al sosirilor de turişti străini, tendinţă care s-a menţinut, sub forma atenuată, şi în anii ’90. Cauza principală a constituit-o lipsa de fonduri pentru investiţii destinate dezvoltării, modernizării şi reabilitării infrastructurilor specifice ca urmare a procesului lent şi complicat al privatizării, aplicării unei fiscalităţi neadecvate, inexistenţei unor facilităţi în domeniul creditelor bancare.
Ultimul deceniu nu a adus schimbări profunde, totuşi, odată cu aderarea la UE, s-a înregistrat o anumită creştere a volumului de investiţii în turismul românesc, în mare parte datorată fondurilor europene, dar şi o intensificare a eforturilor de conturare a unei strategii coerente de dezvoltare şi promovare a destinaţiilor româneşti.
Despre potenţialul turistic al României se vorbeşte mult în literatura de specialitate. Şi este adevărat că este unul de calitate.
Ce aduce ţara noastră pe piaţa mondială a turismului? Peisaje frumoase, natură virgină (încă…), resurse balneare foarte bogate, Delta Dunării, tradiţii nealterate, legende sau mituri atractive, cetăţile fortificate din Transilvania, alte elemente culturale unice (cum ar fi mănăstirile cu fresce exterioare din Bucovina sau basilicile paleocreştine din Dobrogea), dar şi aventură în natură, viaţă de noapte activă şi atractivă în Bucureşti sau alte mari oraşe. Diversitatea de atracţii a dus la o la fel de mare diversitate de segmente de turişti, dar, în acelaşi timp, la o incoerenţă şi continuitate a politicilor şi strategiilor de promovare, fiecare guvern din ultimii 20 de ani încercând să evidenţieze alte elemente de atractivitate, căutând alte strategii de diferenţiere.
Aceste schimbări mult prea dese ale politicii turistice nu au adus roadele aşteptate. Cifrele actuale spun totul:
*7,5 milioane de vizitatori la frontieră în 2010 (faţă de 8,9 în 2008), dar numai 1,3 milioane turişti străini cazaţi; cei mai mulţi vizitatori vin din ţările vecine, lucru absolut normal, dar prea puţini turişti din ţările mari emiţătoare (SUA, Germania, China, Japonia, Marea Britanie, ţările scandinave)
*10,9 milioane plecări de turişti români peste hotare în acelaşi an (fluxuri care nu sunt însă în totalitate turistice….), ceea ce ne transformă în ţară emiţătoare, aşa cum apreciază de altfel şi statisticile Comisiei Europene în ultimii 5 aniii
*încasări modeste din turismul internaţional, comparativ cu alte ţări concurente din Europa Centrală şi Estică (1 miliard USD)
*2,04% contribuţia turismului în produsul intern brut şi 3,2% ponderea locurilor de muncă în turism, valori de asemenea modesteiii.
În ceea ce priveşte competitivitatea turismului românesc, conform Forumului Economic Mondial, în 2011, România ocupa locul 63 în lume (din 139 ţări), respectiv 34 în Europa (din 42 de ţări), cu un index al competitivităţii în turism şi călătorii de 4,17 (faţă de valoarea de 5,99 a Elveţiei, care se află pe primul loc). Situaţia nu este deloc încurajantă, acest indice evidenţiind existenţa a numeroase puncte slabe în dezvoltarea sectorului turistic: politicile guvernamentale, fiscalitatea ridicată, calitatea mediului natural, a infrastructurii de transport, educaţia şi pregătirea continuă a personalului etc.
În contrast cu potenţialul turistic valoros, numeroase sondaje au arătat că turistul venit în România nu are parte de o experienţă pe măsura aşteptărilor şi promisiunilor, deoarece peisajele urbane inestetice şi infrastructura mai slab dezvoltată duc în general la dezamăgirea acestuia.
Se mai adaugă:* calitatea slabă a serviciilor turistice; * lipsa de amabilitate a personalului; * hoţii de buzunare sau câinii vagabonzi; * slaba diversificare a agrementului în majoritatea destinaţiilor; * lipsa curăţeniei, a parcărilor şi a grupurilor sanitare în spaţiile publice; * raportul calitate/preţ necompetitiv.
La acestea mai poate fi adăugată inconsecvenţa şi insuficienţa eforturilor de marketing.
Fii primul care comentează