Asculta acest articol
Apropierea de mijlocul lunii august ne conduce cu gândul că, secerişul culturilor de toamnă, fiind vorba despre rapiţă, orz, grâu şi triticale, se apropie de final.
Aşa cum am aflat de la mai mulţi fermieri din judeţul Satu Mare, au rămas nerecoltate din diverse motive, suprafeţe nesemnificative de grâu, fiind spre finalizare şi recoltatul triticalelor şi a ovăzului, o cultură înfiinţată în primăvara acestui an.
Potrivit unei situaţii prezentate recent de Direcţia Agricolă Judeţeană Satu Mare, în toamna anului 2022, la nivel de judeţ au fost semănate culturi agricole pe aproape 72.000 de hectare. De departe, cultura grâului ocupă cea mai mare suprafaţă, fiind vorba despre 36.800 de hectare. Cu siguranţă mai sunt suprafeţe mai mici, care din diverse motive nu sunt incluse în această cifră. Nu este de mirare faptul că, suprafeţele de culturi agricole raportate de o serie de instituţii, nu concordă din punct de vedere al cifrelor. Spre exemplu, la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură – APIA, nu sunt evidenţiate suprafeţele mai mici de 3.000 de metri pătraţi, aşa cum aceste suprafeţe mici nu apar nici în evidenţele DAJ, doar unele fiind raportate la primării. Micii fermieri sunt mai ignoranţi în ceea ce priveşte relaţiile cu unele autorităţi. Oamenii îşi văd de treabă, convinşi fiind că ceea ce obţin ca producţii, acoperă necesarul de consum al gospodăriei, eventual mici disponibilităţi în ceea ce priveşte vânzarea pe piaţa liberă.
Statistica însămânţărilor în judeţ
Potrivit unei situaţii statistice prezentate recent de DAJ Satu Mare, în cadrul Colegiului Prefectural, Satu Mare, aşa cum consemnam în cele de mai sus, din cele 71.699 de hectare însămânţate în toamna anului 2022, grâul este pe primul loc, cu 36.800 de hectare, locul 2 îl ocupă rapiţa, cu 22.200 de hectare, locultrei îl deţine cultura de orz cu 4.000 de hectare, urmată de triticale cu 3.800 de hectare şi 3.600 de hectare sunt cultivate cu plante de nutreţ. Diferenţa o reprezintă alte culturi precum soia, cartof ş.a. Aşa cum scriam la momentul potrivit, la rapiţă s-au obţinut producţii cuprinse între 3.000 şi 4.000 de kilograme la hectar, fapt ce a acoperit în puţine situaţii recuperarea cheltuielilor înregistrate, la preţul înjumătăţit, comparativ cu anul precedent.
De pildă inginerul Ciprian Mureşan, care cultivă câteva mii de hectare cu diverse culturi, spunea că la cele aproape 3.400 de kilograme de rapiţă obţinute la hectar, a înregistrat pierderi considerabile ca urmare a disproporţiei cheltuielilor înregistrate şi sumele recuperate pe seama valorificării producţiei. La orzul semănat exclusiv pentru consumul propriu al fermelor de animale, dovada fiind suprafaţa relativ modestă, de 4.000 de hectare, producţiile obţinute au fost între 5.000 şi 6.000 de kilograme la hectar. Este exclus ca din cantitatea de orz recoltată să ajungă fie şi cantităţi mai mici pentru vânzare.
Producţii diferite la grâu
Grâul a fost cultura care a dat rezultate bune în unele zone ale judeţului şi în acest an. Dacă pe unele suprafeţe de regulă mai mici, aşa cum menţiona inginerul Ciprian Mureşan, invocat şi în rândurile de maisus, pe suprafaţa de aproximativ 100 de hectare cultivate de el cu grâu a obţinut producţii între 6.000 şi 7.000 de kilograme la hectar, în funcţie de potenţialul productiv al solului, cu respectarea tehnologiei specifice culturii, alţi fermieri au avut producţii modeste. Producţii de până la 7.000 – 7.500 de kilograme la hectar pe unele suprafeţe a menţionat şi inginerul Radu Soldubanu, cel care a motivat producţiile obţinute, în ton cu cheltuielile făcute. Interlocutorul a menţionat faptul că, pe multe din suprafeţe a obţinut producţii considerabil mai mici ca urmare a protenţialului productiv limitat al solului. A folosit soiuri înalt productive, a utilizat tehnologii menite a asigura acolo unde solul permite, şi peste 7.500 de kilograme la hectar, dar n-a fost să fie. Şi totuşi, se pare că asemenea producţii pot aduce recuperarea cheltuielilor şi înregistrarea unei marje minime de profit. Aşa cum am scris şi cu alte ocazii, consemnând opinii ale unorfermieri din judeţ, darşi din alte zone din ţară, în acest an, la preţul de 65 – 75 de bani kilogramul de grâu panificabil, nu sunt mari şansa ca la o producţie sub 7.000 de kilograme la hectar, să poţi recupera cheltuielile. Cheltuielile mari sunt puse mai ales pe seama achiziţionării îngrăşămintelor chimice necesare unei producţii acceptabile, la preţuri exagerat de mari mai ales în toamna anului 2022, a preţurilorridicate a materialelelor necesare pentru diverse tratamente pe parcursul dezvoltării culturii ş.a.
Dacă se face o analiză a cifrelor menţionate mai sus, la care se adaugă şi rezultatele modeste obţinute pe unele suprafeţe din Codru, dar şi de pe Valea Someşului, acolo unde pe o bună parte din suprafeţele cultivate cu grâu s-au obţinut cantităţi modeste, între 3.000 şi 4.000 de kilograme la hectar, media pe judeţ acum, când mai sunt puţine suprafeţe de recoltat, scade considerabil.
Din socotelile făcute de o serie de fermieri cunoscători în ale agriculturii, cei care au fost interesaţi a afla care au fost producţiile în diverse zone ale judeţului, rezultă că în acest an, asemeni anilor precedenţi, la grâu nu s-au resimţit schimbările climatice. Se estimează producţii medii de 5.400 – 5.500 de kilograme la hectar.
Potrivit celor spuse de fermierii menţionaţi, dar şi de alţi fermieri, precipitaţiile de scurtă durată din perioada anterioară, nu au afectat calitatea grâului. Nu s-au remarcat boli şi/sau dăunători ai boabelor. Cu toate acestea, unii cumpărători, pentru a reduce preţul şi de la cel nestimulativ menţionat mai sus, au căutat pricini. Aşa cum ne spunea un fermier care a dorit să rămână anonim, pe suprafeţele cultivate de el cu grâu a obţinut o medie de peste 5.000 de kilograme la hectar. Din diverse motive, nu a reuşit să predea toată producţia în aceeaşi zi. Grâul a rămas în remorcă, ferit de precipitaţii sau alte dezlănţuiri ale naturii, câteva zile, după care l-a dus spre vânzare.
Cumpărătorul a conchis că este vorba despre grâu furajer, fapt ce nu acoperea realitate. În alte situaţii a fost invocat nejustificat, scăderea glutenului ca urmare a precipitaţiilor. Iată câteva motive care pun la încercare nervii fermierilor şi secătuiesc conturile.
În încheiere merită remarcat faptul că, pe întreg anul, populaţia judeţului are nevoie de 60 – 70 de mii de tone de grâu, în vreme ce pe seama producţiei medii de numai 5,5 tone la hectar, producţia judeţului este de peste 200.000 de tone. Făcând diferenţa dintre necesarul de consum şi producţia obţinută, teoretic, fermierii sătmăreni au disponibil pentru vânzare cantităţi însemnate, chiar după ce plătesc în produse cele achiziţionate pentru producţie. Teoretic vorbim despre posibilitatea de valorificare a peste 100.000 de tone.
Fii primul care comentează