Asculta acest articol“România este o țară aproape neguvernabilă”. Așa sună o remarcă a unui oficial al Comisiei Europene. Reacția celor care cred într-o conspirație mondială împotriva României nu s-a lăsat așteptată. Toți cei care au avut ocazia să-și exprime undeva opiniile au sărit ca arși. Acest lucru nu poate fi adevărat. Până și blânda doamnă Ecaterina Andronescu s-a înfuriat. Ea spune că România și Bulgaria sunt calul de bătaie al UE.
Cele două țări sunt vinovatele de serviciu. Li se aduc acuzații fără dovezi, iar atunci când încearcă să se apere sunt catalogate drept anti-europene.
Un pic de adevăr există aici, însă este posibil să se fi referit la altceva comisarul european. Este posibil ca el să nu fi avut în vedere guvernul, ci guvernații. Adică poporul. Sau cum se mai zice, alegătorii, cetățenii de rând, populația în sensul larg al cuvântului. Un cioban poate păzi trei sute de oi, dar nu poate avea grijă de trei sute de gâște. Sau de trei purici.
Problema la noi nu ține doar de calitatea oamenilor politici, de autorități, ci și de cei care trebuie să respecte legile. Ce guvern, ce primar a reușit să-i oblige pe cetățeni să nu arunce mizerie pe stradă? Cine îl poate obliga pe român să parcheze regulamentar, să-și așeze mașina exact pe un loc, nu de-a curmezișul, nu să ocupe un loc și jumătate? Știe toată lumea că nu se aruncă resturi din mersul mașinii sau din tren, dar numai atunci când te vede cineva.
Când nu te vede nimeni este permis orice. De aceea nu-i voie să arunci bidoane goale din tren, dar pe lângă calea ferată sunt munți de pet-uri.
România este o țară guvernabilă, dar cetățenii ei sunt greu de strunit. Cel mai limpede se vede din exemplele de mai sus, dar aceasta nu este decât fața sau interfața țării noastre.
Când cineva ne atrage atenția ne supărăm. Când noi ne înjurăm guvernanții sau ne facem țara de ocară, ne pare în ordine. Când cineva dinafară ne atrage atenția luăm foc. Cam același lucru s-a întâmplat și în cazul comisarului european. Fiind responsabil cu energia, oare ce constată el când analizează situația din România? În primul rând vede că avem prețurile cele mai mari la gaze din UE, în condițiile în care România are mari rezerve de gaze naturale. Vede că România stă pe una dintre cele mai mari pungi de țiței din Europa, dar le-a oferit pe un preț de nimica unei companii străine.
Comisarul european care a avut curajul să spună că România este o țară aproape neguvernabilă știa ceva și despre “băieții deștepți” din energie. Nu avea cum să nu știe și despre salariile uriașe, de zeci de mii de euro pe lună, ale directorilor din sistemul de stat care conduc întreprinderi cu pierderi. De fapt, remarca lui venea pe marginea unei situații concrete. Din cauza schimbărilor legislative dese și imprevizibile, investitorii pe zona energiei regenerabile vor să se retragă din România. Și ar fi vorba despre investiții de peste patru miliarde de euro.
Ar mai trebui să amintim încâlceala birocratică din domeniul proiectelor europene. Ar trebui să amintim birocrația în general, consumul enorm al statului, mediocritatea funcționărimii politice și alte o mie de motive, de situații cu care se confruntă zi de zi cetățeanul. Acel cetățean care nu se lasă guvernat. Altfel cum s-ar putea vorbi despre o țară neguvernabilă?
Sunt destule exemple pentru a constata că ne guvernăm prost. În sfârșit, suntem noi guvernabili? Poate că ne-am lăsa mai ușor guvernați dacă am ajunge singuri la concluzia că avem guvernanți buni. Poate că vorbim prea mult și prea sever despre guvernanți și prea puțin și cu prea multă îngăduință despre guvernați.
