Asculta acest articolParlamentarii intră în vacanţa de vară după o sesiune în care nu s-au confruntat cu probleme deosebite. Cei 580 de reprezentanţi ai poporului au demonstrat că forţa nu constă în număr. Lucrau cu acelaşi spor şi când erau doar 465. Şi cu siguranţă vor avea aceleaşi rezultate şi când vor fi 318 sau, potrivit referendumului din 2009, când vor fi 300 în cap.
Nu excludem că vor fi avut rezultate remarcabile, dar ceea ce se ştie cu exactitate este că nu au reuşit să voteze proiectul de modificare a Constituţiei. Reporşul se adresează, aşa cum este normal, parlamentarilor USL. Au o majoritate care le permite să facă orice vor. Tocmai numărului copleşitor îşi permit şi să nu facă nimic. Sunt aşa de mulţi încât li se pare că nu li se simte lipsa când trag chiulul.
Din păcate numărul mare nu are nimic de-a face cu eficienţa. Au adoptat acelaşi număr de legi ca şi când ar fi fost cu o sută şi ceva mai puţini. Nu au reuşit să retuşeze nici imaginea instituţiei parlamentare. Lumea are aceeaşi părere negativă despre parlament şi parlamentari, cu toate că la alegerile din decembrie 2012 prezenţa la urne a fost mai mare decât altă dată. Faptul că aproape două treimi dintre alegători au pus ştampila pe acelaşi semn electoral nu a condus la schimbarea părerii generale despre clasa politică.
Nimeni nu ştie exploata mai bine slăbiciunile politicienilor, a clasei politice în general, decât Train Băsescu. Făcut din acelaşi aluat, dar mai viclean decât toţi la un loc, preşedintele i-a prins în capcană obligându-i să ia în dezbatere referendumul din 2009. Preşedintele a lovit şi în aşa-zisa super-imunitatea parlamentară. CCR a declarat-o neconstituţională acum, cu câteva zile înainte de vacanţă. În loc să vedem o dezbatere a proiectului la care a lucrat comisia lui Crin Antonescu, ne întoarcem cu patru ani în urmă. Dacă lucrul acesta se întâmpla când USL era în opoziţie, ar fi fost de înţeles.Cum a reuşit preşedintele să-i dea un bobârnac unei majorităţi de 70%? Dacă se mişcau mai rapid şi prezentau propriile modificări nu se ajungea aici. Nu este o tragedie, dar majoritatea parlamentară pleacă în vacanţă cu coada între picioare, acoperită de ruşine. Oare le pasă? Fiecăruia în parte, da, însă luaţi la grămadă nu sunt altceva decât o masă amorfă, pe cât de ineficientă pe atât de insensibilă faţă de problemele celor mulţi care i-au trimis în parlament.
A rămas în coadă de peşte şi regionalizarea. După ce au pus pe jar toate judeţele şi această chestiune este împinsă spre toamnă. Tot parlamentul este de vină. Va fi o vară politică mai puţin aprinsă, dar vor apare alte subiecte care vor atrage atenţia opiniei publice.
Senatul a fost destul de harnic. Pe ultima sută de metri l-au aranjat pe Andrei Marga. Controversatul politician liberal s-a văzut obligat să-şi dea demisia din funţia de director al ICR, numit după ce pierduse şi funcţia de ministru de externe. PNL pierde încă un post important. Se zice că ar fi la mijloc un schimb de funcţii. PSD cedează conducerea CNAS şi primeşte în schimb ICR. Este un troc. Se dă o instituţie de imagine, ICR, contra uneia funcţionărească. Toţi înclină să creadă că este în defavoarea PNL. Dar schimbul a fost inţiat de Senat, în subordinea căruia se află ICR? Nu am dori să-i scoatem vinovaţi tot pe parlamentari. Mai degrabă, ei sunt simple mase de manevră în mâinile liderilor. Deci nu ar trebui să ne supărăm pe ei. Cu 300 sau cu 580 de parlamentari, rezultatele finale sunt aceleaşi.
