Asculta acest articolVa ieși cel mai bun dintre cei mai buni? Nici vorbă. Va câștiga candidatul care are cea mai solidă susținere din partea unui partid. Competiția în sine, acompaniată de campania electorală este un spectacol care merită urmărit. Dincolo de farmecul personal al fiecărui pretendent se află, sau ar trebui să se afle un buchet de idei. Oameni proveniți din diverse medii se străduiesc să prezinte frânturi de programe menite să îndrepte țara într-o direcție bună.
Trebuie să menționăm că în toate sondajele la întrebarea dacă România merge într-o direcție bună în jur de 80% în mod constant respondenți sunt de părere că țara merge într-o direcție greșită. Dacă asta este percepția generală, evident că alegătorii nu au o părere bună despre cei care au condus țara pe o perioadă de zece ani.
Ultimii doi președinți nu lasă în urmă o imagine tocmai bună. Traian Băsescu, la vremea lui cel mai puternic politician, și-a pierdut și privilegiile de fost președinte. Motivul? S-a dovedit că a fost informator al Securității. Și-a turnat colegii. Klaus Iohannis, a pornit însoțit de speranța că un neamț va face din România o mică Germanie. Își încheie mandatul acoperit de rușine. Pe ultima sută de metri a pierdut un proces prin care este obligat să plătească vreo 300 000 de euro reprezentând chiria luată pentru o casă cumpărată cu acte false.
Dacă ultimii doi președinți nu părăsesc puterea supremă cu fruntea sus, nici primul președinte ales după căderea comunismului nu are parte de o bătrânețe liniștită, respectat de întregul popor. Ion Iliescu are pe rol un proces fiind acuzat de crimă împotriva umanității. Dosarul revoluției, mineriadele, îi pasă greu conștiința. De dragul puterii a depășit anumite limite.
Celălalt președinte, Emil Constantinescu, după terminarea mandatului a preferat să se retragă cu totul din viața publică. S-a supărat atât de rău pe politică încât a tars după el la vale și partidul care l-a propus și l-a susținut să ajungă președintele României.
Privind în spate te întrebi de ce-și doresc atât de multe persoane să-și încerce norocul candidând la funcția supremă în stat. Să zicem că unii se gândesc la avantajele și privilegiile funcției. Cel mai mult a ieșit în evidență președintele Iohannis. Omul îi place viața de lux. De la vile somptuoase la avioane speciale, de la plimbarea cu bicicleta pe piste speciale la jocul de golf, omul și-a făcut toate poftele. Traian Băsescu s-a distrat băgându-și adversarii în pușcărie cu ajutorul tandemului SRI-DNA. Lui Ion Iliescu îi făcea plăcere să contracareze protestele de stradă cu bâtele minerilor. Dacă ar fi protestat minerii așa cum au făcut studenții i-ar fi contraatacat cu ajutorul forțelor de ordine.
Pe parcursul unei treimi de secol, România a fost condusă de toate categoriile de politicieni. S-a aflat la cheremul corupților, a incompetenților, a neveniților de tot soiul. Unii dintre ei au fost condamnați, alții au fost eliminați din viața publică prin vot, alții au făcut averi și s-au retras singur. organismul social se apăr aș cum, bănuit, că se apără și micile rumegătoare în fața bolii care a dat peste bietele mioare.
Ne întrebăm dacă toți candidații se iau în serios pe ei înșiși. Din moment ce au reușit să adune 200 000 de semnături înseamnă că au fost luați în serios de un foarte mare număr de alegători. Cu toaste acestea, în centrul atenției se află doar vârfurile, candidații de top. Marcel Ciolacu este ca și calificat în turul doi. Candidatul PSD are emoții doar în turul doi. Pentru prima oară sondajele diferă în privința candidatul plasat pe locul doi. Marea întrebare este dacă va intra candidatul PNL în turul doi.
După explozia partidelor populiste nu se mai operează cu două tabere, stânga și dreapta, ci vorbim deja despre trei tabere. Numărul foarte mare de candidați complică și mai mult alegerile prezidențiale. La fel se întâmplă și în cazul alegerilor parlamentare.
Dată fiind această situație, cu totul nouă, rezultatele depind de abilitatea și priceperea liderului fiecărui partid.
Fii primul care comentează