Image 1
Image 2
Postare ( Sablon)

REVOLUȚII ANTI-COMUNISTE

Însemnătatea istorică a revoluției anti-comuniste ungare din toamna anului 1956

Nicio revoluție nu-i inutilă. Dacă n-ar fi avut loc Revoluția din decembrie 1989 mulți dintre noi n-am fi știut despre revoluții decât din cărți. În mod dialectic, am fi început întâi cu cauzele, și abia în al doilea rând ne-ar fi interesat unde și când au avut loc.
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Este un exercițiu de imaginație să ne transpunem în România comunistă a anului 2023. Nu mai este cazul pentru că au căzut toate regimurile comuniste din Europa. Ar trebui, totuși, să stabilim punctele istorice de la care au pornit revoluțiile anti-comuniste.

 

Acțiunile ultimelor grupuri de luptători împotriva regimului comunist instalat în România după al doilea război mondiale, desigur cu tancurile sovietice, își au importanța lor. Din păcate istoria trece ușor peste o perioadă istorică, aproape uitată după dispariția fizică, naturală, a foștilor deținuți politici. Câteva manifestări, în special la Sighet, câte un articol răzleț prin presă. Restul este uitare.
Nefiind istoric îmi pot permite să încep prin a cita câteva versuri dintr-o carte de poezie intitulată “O propoziție despre libertate”.
“Înseamnă că totul a fost în zadar?/ N-a fost în zadar, aș spune ca un optimist convins./ Deoarece și revoluțiile înecate în sînge/ Au avut și ele un sens”

 

Cunoscut ca politician, dar un poet excepțional de original, versurile sunt semnate de Marko Bela. Și încă ceva. Aceste excepționale versuri nu sunt despre oameni, ci despre furnici, despre mierle care cântă în vișini, despre mirosul pământului reavăn, despre cântecul naturii care se topește în cenușiul cerului. Îi mulțumesc, pe această cale prietenului meu, Kocsis Francisko, pentru traducerea excepțională a volumului scris de fostul președinte al UDMR, după retragerea din viața politică.

 

Ideea ar fi că despre libertate se poate vorbi și altfel decât prin statistică, prin cifre, făcându-se trimitere la numărul morților și răniților, la distrugeri.

 

Cum a început? Scânteia Revoluției ungare din 1956

 

În ziua de 23 octombrie 1956, un grup de studenți au pornit într-un marș pașnic spre sediul radiolului din Budapesta pentru a saluta mișcările protestatare din Polonia pornite în vară, și pentru a-și prezenta propriile nemulțumiri față de situația din țară.
Ajunși la sediul radioului public au constatat că era păzit de forțele de securitate, Államvédelmi Hatóság, (Autoritatea de protecție al statului).

 

Tinerii au forțat intrarea, iar forțele de securitate au deschis focul asupra lor.

 

Vestea s-a răspândit rapid, iar revolta cuprins întreaga Ungarie. Așa cum se întâmplă întotdeauna, furia mulțimii s-a dezlănțuit asupra simbolurilor. În Budapesta a fost dărâmată statuia lui Stalin, iar însemnelor comuniste li s-a dat foc, au fost distruse.
În această situație, secretarul general al Partidului Comunist Maghiar, Ernő Gerő, a cerut Uniunii Sovietice sprijin militar pentru restabilirea ordinei. O primă măsură luată de Moscova a fost numirea unui nou prim ministru, Imre Nagy.

 

Acesta, în consens cu populația revoltată, a adoptat o serie de măsuri, stabilind o direcție nouă pe care trebuia să o urmeze Ungaria. A eliberat persoanele reținute, a dat amnistii, a desființat Securitatea, iar vechile partide politice interzise de comuniști s-au alătura mișcării. În același timp primul ministru Imre Nagy a cerut retragerea trupelor sovietice din țară și ieșirea Ungariei din Pactul de la Varșovia.
Exact aceste elemente conferă revoltei din Ungaria statutul de revoluție.

 

Deși revoltele încetaseră, conducerea URSS nu putea lăsa nepedepsită Ungaria. La 4 noiembrie 1956, tancurile sovietice au intrat în Budapesta.

 

Primul ministru, dimineața la ora 5.20, a anuțat la radio că țara a fost invadată de trupele sovietice, îndemnând trupele să lupte împotriva invadatorilor. Două ore mai târziu, Imre Nagy cerea azil politic la ambasada Iugoslaviei.

 

Scos din ambasada iugoslavă, Imre Nagy a fost a trimis, sub escortă, în România. Izolat de restul grupului de arestați, împreună cu soția a fost închis în complexul “Pace Trainică”, vila nr. 3, de pe malul lacului Snagov, comuna Izvorani. Aici și-a scris o serie de însemnări despre Revoluția din Ungaria. Retrimis în Ungaria, după doi ani de la invazia sovietică, la 16 iunie 1958, a fost executat. Astfel, din comunist, a devenit unul dintre eroii luptei împotriva comunismului de tip stalinist. Ca un paradox al istoriei, se spune despre el că ar fi făcut parte din detașamentul de militari care l-au păzit pe țarul Nicolae al II-lea, și chiar a fost unul dintre cei șapte soldați care au executat familia ultimului țar al Rusiei.

 

 

Urmările Revoluției ungare din 1956, ecoul ei în România

 

Din 23 octombrie revoluția ungară continuă până în 10 noiembrie 1956 când este înecată în sânge. SUA a tratat cu indiferență revolta din Ungaria. Pentru a demonstra că sprijină lupta de eliberare a popoarellor din blocul comunist, Statele Unite au primit în bloc peste 30 000 de refugiați maghiari.

 

Bilanțul Revoluției maghiare: 3000 de morți, zeci de mii de arestați, 22.000 de persoane judecate, 13.000 condamnați la închisoare, peste 350 de condamnați la moarte și executați. Peste 200.000 de maghiari s-au refugiat în Occident.

 

Cu toate că a fost înăbușită în sânge, cu brutalitate, revoluția din Ungaria din anul 1956 a transmis un semnal clar atât către Occident, către lumea liberă, cât și către guvernele statelor din blocul sovietic. Un regim ceva mai lejer, mai tolerant, s-a instalat în Ungaria, sub conducerea lui Janos Kadar. În același timp evenimentele din Ungaria au oferit motive pentru lichidarea oricărei urme de opoziție în țările cu regim comunist.

 

Revoluția din Ungaria a avut un mare ecou și în România. Astfel, 12 subofițeri și o învățătoare, conduși de locotenentul Teodor Mărgineanu, în naivitatea lor, au format un Comitet cerând plecarea armatei sovietice din țară. Turnați la Securtitate de un șofer, cei 12 subofițeri și învățătoarea Mariana Hodoș, au fost condamnați la ani grei de închisoare, iar locotenentul Mărgineanu condamnat la moarte și executat.
Un grup înființat în anul 1954, având drept scop declarat revendicări salariale, au profitat de situația din Ungaria și au anunțat că au format un Comitet Național de Eliberare. Condus de Gheorghe Maier și Ioachim Mocanu, era format din foști militari și magistrați, funcționari, cadre didactice, poștași, medici, muncitori și țărani.

 

Un alt grup s-a format în jurul lui Ioan Faliboga, în zona Târgu Mureș, iar cel trimis de Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român să rezolve problema a fost generalul maior Nicolae Ceaușescu, șef al Direcției Politice Superioare a Armatei.
Pactizarea cu Revoluția din Ungaria s-a lăsat cu un val de arestări în România, lucru ce ar trebui remarcat și scos în evidență pentru recunoașterea meritelor unor oameni care au crezut în libertate, în democrație.

 

Perioada, ca și mișcările ulterioare Revoluției din Ungaria reprezintă un capitol aparte a luptei de eliberare a popoarelor din fostul lagăr sovietic.

 

Toamna ungară, din 1956, inspirată de protestele polonezilor din vara aceluiași an, primăvara de la Praga, din 1968, toamna Solidarității poloneze din 1980, iar la sfârșit de tot, iarna anului 1989 din România, au pus capacul peste o perioadă istorică de tristă amintire, dar care își merită cu prisosință locul în istorie.

Postare ( Sablon)
Postare ( Sablon)