Asculta acest articolParcursul lui de politician arată, însă, altceva. Succesele lui politice s-au aglomerat în prima parte a vieții. Unii ar spune că prea devreme.
Unul dintre cei mai tineri prim miniștri din istoria guvernelor României, Victor Ponta s-a remarcat ca politician de la o vârstă fragedă. La 31 de ani este ales președinte al organizației de tineret al PSD. Foarte puțini dintre președinții organizațiilor de tineret reușesc să facă o carieră politică. El pare să fie singurul care a reușit.
În anul 2008 face trecerea de la grupa mică la grupa mare, fiind desemnat în guvernul Boc, ministru în relația cu parlamentul. Este vorba despre prima încuscrire la guvernare între stânga și dreapta, între PSD și PDL. Colaborarea, terminată cu scandal, a durat mai puțin de nouă luni.
Doi ani mai târziu, în anul 2010, Victor Ponta este ales președinte al PSD. Peste alți doi ani, în 2012, președintele Traian Băsescu îl va desemna prim ministru.
În anul 2015, în urma scandalului iscat de incendiul de la Colectiv, va demisiona. Nu era nevoie, dar a făcut-o, tot dintr-un elan tineresc.
Ce alte momente mai pot fi remarcate în cariera acestui om politic cu un destin aparte? Alegerile prezidențiale din anul 2014.
În primul tur obține peste 3,8 milioane de voturi în timp ce contracandidatul său, Klaus Iohannis, obține doar 2,1 milioane de voturi. Se situează pe primul loc în primul tur, dar pierde în turul doi.
Dacă prezidențialele ar fi fost organizate dintr-un singur tur, ca la alegerile de primari, Victor Ponta, cu 40,44% din voturi, cu ar fi fost ales președintele României, iar Klaus Iohannis, cu un procent de 30,37% ar fi rămas primar la Sibiu.
Un debut fulminant în prima ligă politică, o cădere la fel de fulminantă, în liga de sub pragul electoral.
La cei 52 de ani ai săi nu l-a părăsit un anumit optimism, un fel de a privi viața cu o tentă adolescentină, tipică generației Z.
Aș pune zâmbetul cu care fostul prim ministru își face intrarea într-un grup cu râsul lui Traian Băsescu. De câte ori mi-a zâmbit Traian Băsescu, zicea zilele trecute Victor Ponta la o televiziune, de atâtea ori mi s-a întâmplat ceva rău.
Observație fină, spusă în glumă, însă plină de un umor negru cum rareori întâlnești la politicienii din vremea noastră.
Nu m-aș aventura să analizez ascensiunea și căderea politică a lui Victor Ponta ca persoană, ci doar privită în context general. Nu este un caz izolat.
Istoria liderilor politici din România este, vorba lui Dimitrie Cantemir, istoria măririi și decăderii lor. De unde să începi?
De la Emil Constantinescu, de la Victor Ciorbea și Radu Vasile, de la Adrian Năstase, Mircea Geoană, Călin Popescu Tăriceanu, Crin Antonescu, Liviu Dragnea și Traian Băsescu?
Cu toate că Traian Băsescu și-a dus cele două mandate prezidențiale până la capăt, și a prins și un mandat de europarlamentar, cariera lui politică sfârșește jalnic, asemeni regelui Ioan-fără-de-țară.
Aș mai remarca un lucru greu de înțeles. Să ne imaginăm un vapor și niște bărcuțe. Ce îl determină pe un fost lider al unui partid mare ca după ce pierde cârma cuirasatului să se urce într-o bărcuță? Călin Popescu Tăriceanu a rupt o bucățică din PNL și și-a făcut jucăria proprie, ALDE? Ce a fost în capul lui Traian Băsescu când a crezut că fondând un partid minuscul, PMP, poate reveni în prim planul vieții politice? După atâtea eșecuri ale fracțiilor rupte din partidele mari, ce crede Ludovic Orban că va reuși cu Forța Dreptei?
Fiindu-ne oaspete, nu-l enumerăm și pe domnul Victor Ponta în rândul celor care a părăsind de bună voie un vas mare, un cuirasat, încercând să treacă oceanul învolburat al politicii românești într-o bărcuță.
Pro-România, așa cum îi spune și numele este o idee frumoasă, dar rămâne un peștișor care înoată printre rechini.
Important este că fostul prim ministru nu și-a pierdut nici zâmbetul, nici umorul, nici optimismul.
Fii primul care comentează