Asculta acest articolÎntreprinzătorii români au tot dreptul să se plângă de faptul că statul nu îi sprijină în niciun fel, spune Mehmet Sumeroglu, preşedinte şi CEO al Turk Barter România, cu afaceri globale de peste 300 mil. de euro în 2011, la un portofoliu intermediat de peste 2 mld. de euro.
Ba mai mult, politicile Guvernului sunt ostile dezvoltării unei afaceri în ţara noastră.
„Distanța asta dintre mediul de afaceri și stat trebuie micșorată“, crede omul de afaceri turc.
Selecțiuni din discuţia cu Capital:
„Nu sunt foarte multe mecanisme funcționale aici. În Turcia, spre exemplu, statul, chiar dacă nu oficial, dar neoficial sprijină mult sectorul privat. Din nefericire, în România lucrul acesta nu prea s-a întâmplat. Când deschizi o prăvălie, înainte de client îți intră controlul”
„E imposibil să fii exact pe texul legii. Noi, ca oameni de afaceri, încercăm să facem business, nu să aducem o firmă exact ca în manuale. O companie care abia a deschis ușile şi, evident că nu a câștigat nimic, trebuie sprijinită puţin. Să mai închidă și statul român ochii, firmele să mai crească (…) Oricum, statul nu rămâne în pagubă”.
„Gata, nu mai merge în continuare cu ideea aia de merge şi așa, cum a fost prin 2005-2008. România a avut o perioadă în care toată lumea a câștigat fără să ştie de unde, ce şi cum… pur și simplu te terezeai dimineața și sigur te întorceai acasă cu un mic profit.
Mulți care n-au avut o experiență de business în spate au crezut că România deja a ajuns la un nivel și că lucrurile vor merge numai așa, adică lapte și miere. S-au înşelat”
Cunosc mulți oameni de afaceri care au băgat foarte mulți bani în leasing, credite bancare, fără să aibă un business plan bine pus la punct. Ați văzut că după un mic cutremur s-a prăbușit tot, nu?. Ei, ca mulţi alţii, au visat prea mult, s-au extins pe banii altora, au vrut să se facă mari intr-o dată, peste noapte. Am o veste: nu există în lumea asta nici o companie sănătoasă care să fi devenit mare în 2 – 3 ani de zile”
„Cunosc oameni care aveau 2-3 tiruri cu care făceau transporatort în strânga şi în dreapta, care au cumpărat 100 de tiruri cu credit…şi uite aşa, dintr-o dată, au devenit o companie mare. Ca să ajungi la acel director stăteai la coadă 3 zile. S-a izolat în visul lui…șI când s-a trezit nu mai avea nimic, era dator. Şi a pierdut şi alea 2-3 tiruri pe care le avea la început”.
Despre criză şi efectele ei.
„ Criza nu prea a afectat România pentru că nu avea ce să strice în România. Nu aveam contracte puternice, de genul că s-au stricat niște sisteme bancare și s-a prăbușit economia Romîniei”.
„Ce criză? Ne-am obișnuit să trăim din credite bancare. E simplu: ne-a dat cineva o jucărie, ne-am jucat că ne-a plăcut de ea, am crezut că ni se cuvine, e a noastră, ne-am născut cu ea, și când a luat-o înapoi am început să plăngem că e criză…dar noi, economic vorbind, n-am avut jucărie asta niciodata de fapt”.
„Ce-a pierdut Romînia din criza asta? De acord, au fost niște contracte pierdute, dar nu de nivelul la care să fim afectați și prăbuşiți de o criză economică, aşa cum s-a întâmplat în America sau Europa. Nokia a plecat din alte cauze…companiile din afară aveau probleme la ele acasă”.
„Construcțiile sunt locomotiva economiei. Când intri într-o țară, dacă vezi multe macarale înseamnă că în țara aia lucrurile funcționează . România are probelme cu infrastructura, e mult de lcuru aici (…) În altă ordine de idei, guvernanţii trebuie să înţeleagă că trebuie să ajute sectorul privat. Fără un sistem privat puternic românii nu vor ajunge nicăieri”.
Fii primul care comentează