Asculta acest articolPe 3 februarie 1815, în Elveția, a luat naștere prima unitate de producție a brânzei destinată pieței. Originea brânzei se pierde în negura timpului, cu primele înregistrări ale acesteia apărând pe picturile din mormintele egiptene de acum aproximativ 6.000 de ani, care prezintă metodele de fabricare ale vremii. Există o poveste veche despre un negustor arab care, străbătând deșertul, a păstrat laptele într-o pungă făcută din stomacul unei oi. Enzimele din stomac, combinate cu căldura deșertului, au coagulat laptele, transformându-l într-un solid (caș) și un lichid (zer), oferind astfel atât hidratare cât și nutriție. Prin adăugarea de sare, acest produs timpuriu a fost conservat, ducând la ceea ce cunoaștem azi drept brânză. În regiunile calde, brânza trebuia consumată rapid pentru a nu se altera.
Se crede că arta fabricării brânzei a fost adusă în Europa de către comercianții din Asia Centrală. Romanii, recunoscuți pentru abilitățile lor în rafinarea diferitelor meșteșuguri, au perfecționat producția de brânză, dezvoltând diverse metode de maturare care influențau gustul și textura produsului final. Ei au creat o varietate de brânzeturi, fiecare cu caracteristici unice, și au păstrat aceste delicatese în locuri special amenajate pentru maturare. Exporturile romane de brânză către alte regiuni ale Europei și de-a lungul Mării Mediterane au contribuit la răspândirea cunoștințelor despre fabricarea brânzei în întregul continent, astfel încât, odată cu expansiunea Imperiului Roman, tehnicile avansate de producție a brânzei au devenit cunoscute pe tot teritoriul european.
Fii primul care comentează