Asculta acest articol
Dacă ultimele zile din iunie se părea că prima săptămână a lunii iulie va fi una a remanierii, așa cum promitea primul ministru Nicolae Ciucă, iată că “pedeapsa” se amână.
Toți miniștri cabinetului Ciucă au luat notă de trecere. Promovare de sută la sută. Dar asta, a ținut să precizeze premierul, după o consultare cu președintele Iohannis, nu înseamnă “un cec în alb”.
Ceea ce i-a salvat pe miniștri sunt jaloanele PNRR îndeplinite de toate ministerele. Datorită acestor “jaloane” cerute de Comisia Europeană, în următoarea perioadă vor veni banii alocați României prin Planul Național de Redresare și Reziliență.
Iată o veste bună. Se pare că România și-a făcut lecțiile. Dacă nu ar fi venit această nenorocită de criză a scumpirilor, cu siguranță România ar fi făcut un salt peste sărăcie.
Așa cum spuneam în editorialul de ieri, toate evaluările urmate de demiterea unor miniștri s-au lăsat cu conflicte și certuri politice, mergând până la căderea unui guvern. În urmă cu zeci de ani când premierul Emil Boc l-a dat afară pe ministrul PSD Dan Nica, s-a spart prima mare coaliție PDL-PSD.
Mai târziu, în anii pandemiei de Covid, când premierul Florin Cîțu l-a demis pe ministru de Justiție Stelian Ion, USR s-a supărat atât de tare încât a ieșit de la guvernare.
O remaniere guvernamentală este un test pentru partidele aflate la guvernare, nu pentru miniștri. Dacă unui partid i se pare că ministrul său are o prestație bună, iar premierul este de altă părere, ce instanță imparțială poate da un verdict? Președintele țării are ultimul cuvânt. În cazul de față cel care a decis dacă trebuie să plece vreun ministru a fost președintele Klaus Iohannis.
Dacă până ieri era vorba să fie schimbați patru miniștri, de la Vasile Dâncu, ministrul Apărării la Virgil Popescu, ministrul Energiei, de la ministrul Turismului Daniel Cădariu la Eduard Novak, ministrul Sportului, într-un final s-a ajuns la concluzia că toți patru și-au onorat funcțiile și merită să-și păstreze portofoliile.
Atunci, pe bună dreptate, se pune întrebarea de ce s-a făcut atâta tevatură pe evaluarea miniștrilor? În mod normal, primul ministru trebuie să prezinte starea României, desigur în tandem cu președintele. Este ca și cum la evaluarea CFR-ului s-ar lua în calcul prestația controlorilor, a mecanicilor de locomotive, nu a conducerii CFR.
Răspunsul poate fi găsit în nevoia politicienilor, a liderilor partidelor, de a fi mereu în atenția opiniei publice.
Emil Boc zicea că remanierea se face, nu se discută. După cum se vede, de data aceasta s-a discutat, dar nu s-a făcut.
Trebuie spus că nu s-ar fi rezolvat mare lucru. Miniștri “pe făraș” cum zice presa, nu sunt cu nimic mai slabi decât restul miniștrilor.
De exemplu, schimbarea ministrului Sportului Eduard Novak pentru că nu a luart atitudine când s-a cântat imnul secuiesc în locul imnului țării, ar fi putut provoca ieșirea UDMR de la guvernare.
Remanierea ministrului Apărării ar fi fost surprinzătoare atâta vreme cât Vasile Dâncu se distinge ca o mare personalitate față de ceilalți miniștri, unii iluștri necunoscuți.
Dacă premierul ar fi fost ceva mai atent la opinia publică ar fi propus, totuși, remanierea unui ministru.
Evident, al ministrului Energiei. Populația a rămas cu impresia că scumpirile puteau fi stopate dacă ministrul Virgil Popescu era ceva mai implicat. Sacrificarea lui ar fi adus un surplus de imagine guvernului Ciucă.
În rest, nu este nici prima, nici ultima remaniere care se anunță, dar nu se face.
