La Satu Mare se deschide cea mai modernă expoziţie de pictură din Transilvania

Asculta acest articol

Săptămâna viitoare, joi 28 ianuarie,  se deschide Expoziţia permanentă Aurel Popp. Iubitorii de artă vor avea ocazia să vadă operele celui mai mare pictor din Transilvania din perioada interbelică.

Născut la Căuaş în 1879, fiu al unui preot greco-catolic, rămâne orfan de tată la o vârstă fragedă. Văduva Popp îşi va creşte singură cei patru băieţi. Cel mai mare Ioan, va ajunge învăţător şi profesor de limba română, Mihai avocat, iar Octavian economist. Aurel, îndemnat să continue tradiţia de familie, aflată la a patra generaţie de preoţi, va alege arta. După clasele primare în Eriu Sâncrai, urmează Liceul piarist din Carei, pentru ca apoi să se înscrie la Academia de Artă din Budapesta.

Când îşi termină studiile, în 1903, avea cunostinţele de bază ale unui viitor artist, dar în paralel studiind si arhitectura. Lucrează si ca cioplitor în piatră si desenator tehnic.

Urmăreste experimentele artistice ale vremii, fiind impresionat de prima expoziţie de la Budapesta a pictorilor Manet, Monet, Cezanne, Gauguin, încă nereceptaţi de marele public, dar apreciat de tinerii artisti.

Vacanţele si le petrece în Maramures, la Ciarda,  unde fratele Ioan era profesor. În 1904 se înscrie voluntar în armată pentru a învăţa limba germană si a-si permite să stea la Viena. Având un program foarte lejer, în timpul stagiului militar urmează si Academia de Arte si nud din Viena. În anii 1904, 1905, 1906 face numeroase călătorii de studii în Italia, Bavaria, Germania.

Pentru scurtă vreme  predă la scoala din Huedin, unde îl cunoaste pe Koroskoi-Kriesch Aladar, realizatorul frescelor secession de la Palatul Culturii din Târgu Mures, de la care va învăţa tainele meseriei. O perioadă importantă pentru pregătirea sa profesională este cea petrecută la Budapesta, ca profesor la Rakospalota, anul scolar 1906-1907, timp în care lucrează în atelierul fostului său profesor de compoziţie, Szekely Bertalan, acesta dezvăluindu-i secretele meseriei de data aceasta nu ca simplu profesor, ci ca prieten si egal al său.

În 1907 devine profesor de arte si desen la Satu Mare, la actualul Colegiu Mihai Eminescu. Se dedică cu tot sufletul muncii educative, scrie un adevărat program pentru educaţia artistică si de artizanat în orasul Satu Mare. Expune cu succes la cele mai importante saloane de artă de la Budapesta, Viena, drept pentru care primeste o bursă de studii de doi ani.

Pleacă la Paris, se înscrie la Academia Julian. Călătoreste prin toată Europa, de la Londra la Madrid, de la Bruxelles la Munchen, lucrează câteva luni la fabrica de porţelan de la Meissen. În 1912 expune la Salonul Independenţilor de la Paris, ediţia la care expunea trei lucrări si Constantin Brâncusi.

Participă la Primul Război Mondial, în calitate de pictor

În 1913, întors la Satu Mare, organizează o expoziţie personală în propriul său atelier. Este, de altfel, prima si ultima expoziţie personală din viaţa lui. Prefera expoziţiile colective, si acestea destul de rare. Atelierul va deveni sanctuarul său. Aici îsi va primi prieteni, admiratori, personalităţi publice, ministri, scriitori, pictori, actori.

Participă la Primul Război Mondial, în calitate de pictor. Realizează o serie de desene, schiţe de război, dar si peste 20 de cărţi postale care, tipărite, vor fi trimise acasă de soldaţii aflaţi pe front. După război se întoarce la Satu Mare si îsi continuă munca în atelier.

Se lansează ca unul dintre cei mai importanţi pictori din Ardeal în 1921, cu ocazia unei expoziţii la Cluj la care participă peste 80 de artisti din Ardeal. “Pentru noi Românii din Ardeal, Expoziţia ne-a dat un prilej fericit de a scoate la suprafaţă talentul viguros si impunătorul rezervor artistic al unui popor român< Aurel Popp, cunoscut până azi numai în cercurile intime.

Artistul Aurel Popp a apărut în Expoziţia ardeleană ca o impetuoasă putere de concentrare a talentului si ca un serios argument pentru o cât mai grabnică retusare a vechii noastre politici artistice. Aurel Popp este un argument pentru  oamenii moderni…pânzele lui vor trece în curând Carpaţii…”

Este remarcat de Octavian Goga, ministrul Culturii, dar si de Regina Maria care vrea să-i cumpere tabloul “Păcat… păcat…”, dar majordomul trimis să ridice lucrarea nu are bani. Presa vremii îi dedică articole elogioase. Îl cunoaste pe criticul de artă si colecţionarul Virgil Cioflec. Invitat acasă la acesta are ocazia să vadă capodoperele marilor pictori români.

Acele lucrări vor fi donate de Virgil Cioflec Muzeului de Artă din Cluj si vor constitui zestrea de aur a acestui muzeu până în ziua de azi. Capodoperele vor fi prezentate  în toată splendoarea lor în 1957 la Cluj, alături de lucrări ale pictorilor din colonia de la Baia Mare.  Este considerat cel mai mare pictor ardelean, iar la expoziţiile de la Salonul Oficial din Bucuresti, din 1926 si 1927, compoziţiile sale  de mari dimensiuni vor face senzaţie.

După expoziţia pictorilor ardeleni de la Cluj din 1921 Aurel Popp va mai oferi o surpriză de mari proporţii înfiinţând la Satu Mare Fabrica de ceramică de lux DAC. Doi ani mai târziu, în 1923, când va expune produsele la Cluj, acestea vor fi primite cu entuziasm, considerându-se ca frumuseţe si calitate egale cu cele realizate în marile centre europene de ceramică. La vernisaj participă Regele Ferdinand si Regina Maria.

Cariera artistică a celui ce va fi considerat cel mai mare pictor ardelean în viaţă, nu s-a derulat fără greutăţi. Se va angaja în mari proiecte, de multe ori pierzând licitaţiile datorită dimensiunilor uriase, monumentale la care realiza proiectele. Lucrează la un Monument al Unirii, la Sibiu, la Monumentul Vasile Lucaciu, proiectează case si biserici.

Primeste invitaţii să realizeze icoane în biserici si mănăstiri. Este invitat să predea la Academia de Artă din Timisoara. Desi se ţinea departe de Colonia de pictură de la Baia Mare, când aceasta era pe cale de dispariţie, încearcă să o revigoreze organizând  în 1936 un Congres al artistilor si pictorilor din Ardeal si Banat. În 1938 propune un proiect intitulat Amicii Artelor care, pus în practică, ar fi schimbat radical situaţia artelor si artistilor din România.

Perioada celui de-al Doilea Război Mondial si-o petrece în cea mai mare parte la Baia Sprie, unde îsi cumpărase o casă încă din 1932. După război, desi se considera un intelectual de stânga, o duce foarte greu. Nu primeste pensie, dar nici nu mai poate vinde lucrări din care să se întreţină.

În perioada regimului comunist lucrările sale poartă titluri edificatoare< în 1948 lucrează la seria “Cina  de taină“, iar după 1950, în plin stalinism, lucrările sale poartă titluri edificatoare pentru starea sa de spirit, “Apocalipsa”, “Punerea în mormânt”, “Tăierea copacului mare”. “Moartea regelui pădurii”, etc. Îsi epuizase repertoriul social prin anii 1930 când, pentru frescele Casei de Industrie si Comerţ Timisoara îsi intitula lucrările “Bucuria muncii”.

Aurel Popp este artistul care a crezut cu putere în instituţionalizarea artei

De la proiectul din 1910 în care prezenta  pasii care trebuie făcuţi pentru educaţia artistică a tinerilor, s-a dovedit un susţinător al marilor proiecte culturale integrate instituţional si sprijinite de stat si comunitate. În 1924 înfiinţează un muzeu etnografic la Satu Mare. Împreună cu pictorul Andrei Littecky Endre adună obiecte din satele din Satu Mare si Maramures.

De la el a pornit ideea ridicării unui monument închinat părintelui Vasile Lucaciu. După o muncă de 9 ani avea să piardă licitaţia în faţa lui Cornel Medrea, proiectul lui fiind o lucrare monumentală, înaltă de 12 metri, pusă pe un soclu urias. Costa prea mult pentru posibilităţile orasului Satu Mare.

În 1929, cu ajutorul lui Emil Isac se luptă pentru înfiinţarea unei Academii de Artă la Cluj, după ce aceasta fusese mutată la Timisoara. Se zbate să organizeze dezbinata breaslă a artistilor  în 1936, 1938. După 1954 începe demersurile pentru transformarea casei în care s-a născut marele poet Ady Endre în casă memorială si loc de pelerinaj pentru scriitori si artisti.
Fără el nu ar exista azi complexul muzeal Ady Endre. Tot el a pus bazele Muzeului de Artă din Satu Mare. Actuala clădire care găzduieste azi o parte din opera sa, precum si lucrările altor mari artisti, a fost gândită si proiectată  de  acelasi mare artist, pictor, sculptor, arhitect Aurel Popp. Etajul, în care se află azi lucrările sale, a fost adaptat de el pentru a putea deveni spaţiu expoziţional.

Ianuarie 1966  – Prima retrospectivă Aurel Popp

În timpul vieţii Aurel Popp a expus puţin. Uriasa sa notorietate si-a câstigat-o în urma unor articole de presă, dar mai ales prin relaţiile personale pe care le avea cu personalităţile din epocă. A fost prieten cu Octavian Goga, Ady Endre, Emil Isac, Virgil Cioflec, iar dintre pictori cel mai apropiat a fost de Nicolae Tonitza, Ştefan Dumitrescu, Corneliu Liuba, Aurel Ciupe.

A fost în foarte bune relaţii cu Alexandru Ziffer, Ioan Thorma, Valer Ferenczy, Kos Karoly, Ferdinand Gallas etc. I-au păsit pragul atelierului ministri si politicieni de primă mărime.  “I.I.C. Brătianu, Alex. Vaida Voievod, Octavian Goga, Dr. Petru Groza, Gh. Tătărăscu,  Tzigara Samurcas…” , scria ziarul Universul si îl invita să expună la Bucuresti: “Am remarcat toate aceste amănunte din viaţa d-lui Aurel Popp, pictorul Ardealului, pentru a-l face să iasă din pasivitatea în care trăieste ca pictor de 20 de ani, să nu mai ţie ascunse în căsuţa lui de la Satu Mare atâtea opere frumoase si să deschidă o expoziţie proprie în Capitala ţării”.

Atelierul său, ca un adevărat sanctuar, era locul de întâlnire al intelectualilor vremii, actori, artisti, scriitori. În 1923 a organizat în atelierul său un banchet în cinstea  unor actori din Bucuresti – Aristide Demetriad, V. Morţun, Ion Manolescu, N. Soreanu, Zaharia Bârsan, Mircea Pavelescu, actriţa Giurgea.

În atelierul său a purtat discuţii îndelungate cu scriitorii Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Ion Agârbiceanu,  Eugeniu Speranţia, Corneliu Moldovanu, Al. Cazaban, Mircea Rădulescu, Alfred Mosoiu, George A. Petre. G.M. Zamfirescu, Aron Cotrus, mai târziu Mircea Zaciu, Suba Daniel,  Era vizitat de ziaristi si scriitori maghiari, Erdelyi Anna, Gara Erno, Denes Kato, Panek Zoltan, Banner Zoltan, Gellert Sandor, Kuncz Aladar,  Szombati Istvan,  Taberi Geza, Kos Karolyi.

În atelierul său de la Satu Mare au lucrat, ca elevi sau colegi, pictorii Nagy Oszkar, Andrei Litekzky. Alexandru Mohi, Francois Gall, Incze  Des, Ioan Thorma, Iuliu Toth.

Oaspeţi  obisnuţi în  atelierul său: Nicolae Tonitza, Ştefan Dumitrescu,  Octavian Goga, G.M Zamfirescu, Dariu Popp, Epaminonda Lucaciu, primarul Augustin Ferenţiu, Corneliu Liuba, Eugen Pascu. Tibor Erno, Alexandru Ziffer, Kos Karoly, Raoul Şorban, Banner Zoltan, Czobel Bela, Balla Bela, Ştefan Borghida, si mulţi alţi oameni de cultură si colecţionari, în special doctori, profesori, ingineri, dar si bancheri.

Casa  lui Aurel Popp de la Baia Sprie, cumpărată în 1932  avea usile deschise pentru o serie de pictori: Andrei Litteczky, Ioan Pirk, Iuliu  Toth,  Nagy Oszkar, Laura Mandy, Patko Karoly, Perlroth Csaba Vilmos,  fraţii Krausz, Alexandru si Iritz, Romus Ladea, Erno Tibor, Ignac Udvardy, Ferencz Toth, Alexandru Mohi, Gheorghe Florian, Eugen Pascu, Romulus Ladea, Corneliu Liuba, Oszkar Glatz, Albert Ristof- Krasz, Elena Litteczky-Krausz, Laura Mandy, Pal Borgida si mulţi alţii.

A fost apreciat la el acasă, în atelierul său. Operele sale puteau fi văzute în reproducerile din revistele vremii. Prin urmare, după moartea sa, survenită în 1960, se punea problema organizării unei retrospective. Acest lucru s-a realizat în 1966, în organizarea muzeului regional Baia Mare si a Muzeului de Istorie din Satu Mare.

De la acel moment crucial pentru receptarea operei celui mai important pictor care a trăit în Satu Mare se împlinesc 50 de ani.  În această periodă, după retrospectiva din 1966, s-a realizat o primă expoziţie la Satu Mare, în 1969. În clădirea care azi este depozitul în care se află un mare număr de lucrări pentru care nu se găseste un loc de expunere, departe de ochii publicului au rămas multă vreme si lucrările lui Aurel Popp.

Clădirea actuală, transformată de Aurel Popp în muzeu, s-a deteriorat în timp. Expoziţia care se deschide acum, în ianuarie 2016, la exact o jumătate de  secol de la prima retrospectivă, este unul dintre cele mai moderne spaţii expoziţionale din ţară.

Cu siguranţă cea mai modernă din Transilvania, expoziţia cuprinde cel mai mare număr de lucrări adunate la un loc ale marelui artist sătmărean. Folosind spaţiul existent, foarte clasic, transformarea lui într-un spaţiu modern se datorează concepţiei echipei coordonate de artistul vizual Oana Mirabela Păcurar.

La realizarea Expoziţiei permanente Aurel Popp şi-au adus aportul numeroşi colaboratori şi consultanţi:
Pavel Şusară, Tiberiu Alexa, Iudita Erdos, Lucian Nastasă Kovacs, Ion Darida, Cristina Busuioc, Nyiri Zoltan, Szocs Peter, Gyori Csaba, Makay Andras, Egri Vasile, Bujor Dulgău, Cristian Lazăr, Felician Pop, Ion Muresan, D. Păcuraru.

Expoziţia este rodul unei bune colaborări între instituţii: Consiliul Judeţean Satu Mare, Muzeul Judeţean Satu Mare, Muzeul de Artă Satu Mare, Muzeul de Artă Cluj, Centrul Multicultural Poesis, Informatia Zilei&ITV, Centrul Artistic Baia Mare, Arhivele Naţionale, filiala Satu Mare, Biblioteca Judeţeană Satu Mare, Centrul Tradiţional, Inspectoratul de Cultură, Colecţii particulare.

Curatorul, conceptul şi coordonarea proiectului:  Oana Mirabela Păcurar
Documentare: Adriana Zaharia,
Traduceri: Veres Istvan, Szocs Peter, Alina Puscas, D. Păcuraru
Fişe de catalog, selectare lucrări: Oana Mirabela Păcurar, Adriana Zaharia, Mariana Balos.
Prezentarea grafică a catalogului, precum şi a altor materiale şi albume care urmează să fie tipărite pentru promovare: Art Design Studio Production.
Fotografiile au fost realizate de Fodor Lajos, Tadao Shibata, iar tehnoredactarea de Ioana Zaharia.

O menţiune aparte merită echipele de tehnicieni si muncitori care s-au străduit să dea o nouă faţă unui spaţiu intrat în paragină.

Aici se găseste tot ce s-a creat mai bun, mai valoros la Satu Mare în perioada în care a trăit Aurel Popp

În aceeasi expoziţie si-au găsit locul, alături de Aurel Popp, si cei mai importanţi artisti care au trăit, au lucrat, au expus la Satu Mare. Au fost elevii, prietenii colegii lui Aurel Popp. Fără operele lor nu s-ar putea vorbi despre o artă sătmăreană, nu s-ar putea concepe un Muzeu de Artă la Satu Mare. Lista lor: Andrei Litteczky, Ziffer Sandor, Nagy Oszkar, Alexandru Mohi, Moricz Goth, Ferenczy Karolyi.

Aici se găseste tot ce s-a creat mai bun, mai valoros la Satu Mare în perioada în care a trăit Aurel Popp. Au rămas în depozite o sumedenie de lucrări, extrem de valoroase pe care publicul are dreptul să le cunoască, să le vadă. Le va veni si lor vremea, dar cine stie când.

În această expoziţie s-a recreat atmosfera din atelierul pictorului, clădirea în care a fost atelierul nefiind funcţională.
Din păcate si atelierul altui mare artist, Paul Erdos, este în aceeasi situaţie. În 2016 se sărbătoreste centenarul nasterii sale si organizarea unei ample expoziţii se impune de la sine.
Mai ales că fiica marelui grafician, Judita Erdos, este cea care a organizat în anii ’70 si ’80 expoziţia permanentă Aurel Popp, în funcţie de posibilităţile de atunci. Munca ei a fost continuată de Felicia Grigorescu, care a organizat si o expoziţie la Bucuresti.

Această expoziţie de excepţie deschide calea spre noi proiecte culturale, artistice

Inaugurarea noii Expoziţii permanente Aurel Popp marchează o dată importantă în evoluţia artei în Satu Mare. Această expoziţie de excepţie deschide calea spre noi proiecte culturale, artistice. Este un nou început, nu doar pentru operele din trecut, ci si o invitaţie pentru înfiinţarea unui muzeu de artă contemporană la Satu Mare. Liceul de Artă Aurel Popp dă an de an absolvenţi talentaţi.

În ultimii 25 de ani  peste 150 de elevi sătmăreni si-au continuat studiile superioare si au devenit artisti profesionisti. Această zestre artistică se pierde dacă nu există instituţii care să găzduiască lucrările lor. Aurel Popp a primit burse de studii de la oras în anul 1910. Când a oferit Primăria Satu Mare sau Consiliul Judeţean în secolul 21 o bursă în străinătate pentru un tânăr talentat fără posibilităţi materiale?

Muzeul de Artă din Satu Mare va trece uşor, uşor peste faima Castelului din Carei

Alături de alte obiective culturale, Muzeul de Artă reprezintă interfaţa judeţului Satu Mare. Nu se poate concepe turism în judeţul Satu Mare fără Castelul din Carei, casele memoriale Vasile Lucaciu din Apa si Ady Endre, fără Cuptoarele dacice de la Mediesu Aurit deja restaurate, dar si fără Muzeul de Istorie, fără Muzeul Ţării Oasului, fără atelierele Aurel Popp, Paul Erdos, Ion Sasu, si alte câteva case tradiţionale.

Toate acestea necesită lucrări de reparaţii si restaurare. Casa care i-a aparţinut marelui Vasile Lucaciu, găsită cu mari eforturi, aflată în proprietatea municipiului Satu Mare încă din 1927 când a fost cumpărată pentru a fi transformată în muzeu, nu are nici măcar o placă de marmură comemorativă pe zidul său neîngrijit.

Dar toate la rândul lor. Deocamdată Satu Mare are una dintre cele mai moderne expoziţii permanente de artă din ţară, care cu siguranţă va contribui la apropierea tinerilor de arta adevărată. Muzeul de Artă din Satu Mare va trece usor, usor peste faima Castelului din Carei prin eleganţă, fineţe si nu în ultimul rând, prin valoarea exponatelor.

Copyright Informaţia Zilei