Asculta acest articol
N-am ajuns și să sperăm că nu se va ajunge la o sălbatică luptă pentru supraviețuire așa cum erau prezentați în filmele de la sfârșitul secolului 20 puținii oameni rămași pe planetă după războiul nuclear.
Magazinele încă sunt pline de produse alimentare, guvernele mențin ordinea, lumea, deși speriată, este relativ liniștită, nu se produc spargeri, infracționalitatea este în scădere. Băncile nu dau faliment, deși bursele sunt pe pierdere.
S-a oprit și producția, de la cele mai mari firme multinaționale până la micile ateliere și-au trimis angajații în șomaj tehnic. S-au închis restaurantele și barurile, galeriile de artă și muzeele, precum și majoritatea hotelurilor. Circulația este restricționată, cursele aeriene suspendate. În această situație ce mai pot face oamenii? Guvernele le cer să stea închiși în case, să iasă cât mai rar la cel mai apropiat magazin alimentar, completând o “foaie de drum” pe propria răspundere, altfel riscând să fii amendat de forțele de ordine.
Cel mai greu lucru pare să fie statul în casă, prezentat ca singura măsură eficientă luată peste tot în lume împotriva răspândirii noului coronavirus. Atenția întregii lumi se concentrează pe sistemul sanitar. Spitalele, centrele de testare, locațiile pentru carantinarea celor care provin dintr-o zonă puternic afectată, nu sunt pregătite pentru ceea ce se spune că va veni.
Este rău acum la sfârșitul lunii martie, dar va fi și mai rău în luna aprilie. Se vorbește despre “creșteri exponențiale”. Un singur infectat poate îmbolnăvi sute de oameni, care la rândul lor pot transmite virusul mai departe, la alte sute și mii de persoane.
Lumea științifică este în căutarea unui antidot. Speranțele că va fi descoperită peste noapte o soluție miraculoasă sunt extrem de mici. Vacccinul salvator se lasă așteptat, și chiar și după ce va fi găsit producerea lui în masă va dura un an sau doi.
Deși numărul persoanelor purtătoare de coronavirus este în creștere, deși numărul morților este tot mai mare, în general guvernele lasă impresia că țin situația sub control.
Administrațiile locale se străduiesc să respecte și să aplice regulile dictate de ordonanțele militare emise de guvern.
Se fac eforturi, se caută soluții alternative diferite de la spital la spital, în cazul României, diferite de la județ la județ, de la localitate la localitate.
Odată cu luna aprilie vine vremea lucrărilor agricole. Există suspiciunea că virusul va începe să se răspândească la țară mai puternic decât în orașe.
Se apropie și sărbătorile Sfintelor Paști. Pentru prima oară în istorie bisericile vor fi goale, pentru că guvernul a limitat prezența în biserici, la slujbe, la înmormântări la un număr maxim de 8 persoane.
De Paști se pregătesc produse tradiționale, deci se fac mai multe cumpărături. Anul acesta fiecare familie va sărbători între pereții casei, fără oaspeți, fără stropitori, ciocnind ouăle roșii între ei.
În Transilvania creștinii sărbătoresc Paștele catolic în 12 aprilie, iar ortodocșii și greco-catolici în 19 aprilie. Deci în localitățile cu populații mixte se va ieși mai mult din case de două ori.
Nu mai vorbim de 1 mai. Anul acesta nu se va ieși la iarbă verde. Nici nu mai este nevoie să se dea zile libere pentru că sute de mii de salariați au fost trimiși acasă, fie în șomaj tehnic, fie pentru că lucrează online.
Așadar, lumea așa cum era cunoscută s-a întors pe dos. Cu toate acestea nu a izbucnit o luptă sălbatică pentru supraviețuire, ceea ce ne dă o undă de speranță în plus.
