Image 1
Image 2
Postare ( Sablon)

Marea rocadă Iohannis-Ciucă, mișcarea strategică a sezonului

Cât de serioasă este rocada Iohannis-Ciucă? Există un precedent? Păi există. Și s-a produs înaintea alegerilor prezidențiale din anul 2000. Stropit cu câteva lacrimi de crocodil, a rămas în istorie sub numele de cod "Dragă Stolo".
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Rocada Băsescu- Stolojan a fost benefică pentru dreapta politică din România. La fel cum foarte inspirat a fost Traian Băsescu când a scos PD-ul lui Petre Roman din familia socialiștilor europeni trecându-l în rândul partidelor de dreapta, parte a popularilor europeni.

Spre deosebire de PSD care a rămas încremenit în tradiția președintele partidului din anul alegerilor prezidențiale este automat candidatul prezidențial, partidele de dreapta, în special PNL, a găsit întotdeauna soluții ingenioase înaintea alegerilor.

Dacă în anul 2009 Crin Antonescu președintele PNL a candidat la președinție, dar s-a clasat pe locul trei. La următoarele alegeri din 2014 un grup de liberali deștepți, în frunte cu Vasile Blaga, l-au înlocuit pe Crin Antonescu cu primarul din Sibiu, Klaus Iohannis. Rezultatul? Victorie.

Așadar, actualul președinte al României este produsul unei inginerii politice. Acum este momentul să întoarcă serviciile oferite de PNL. Prin urmare eventual rocadă cu Nicolae Ciucă are o logică politică devenită tradiție la PNL.

Experimentul transferurilor de personalități a început în anul 2000 când Valeriu Stoica l-a achiziționat pe Theodor Stolojan și l-a desemnat candidat prezidențial. Strategia nu a dat roade pentru că PNȚCD, sub sigla CDR, a avut propriul candidat, Mugur Isărescu. Voturile s-au împărțit între cei doi candidați, obținând fiecare în jur de 13 procente, și astfel a intrat în turul doi Corneliu Vadim Tudor.

Nimic nu este absolut nou în politică. Fenomenul se poate repeta. Alegătorii de dreapta, la fel ca în anul 2000, au două oferte: Nicolae Ciucă și Elena Lasconi. Dacă unul din candidați, Ciucă sau Lasconi, se retrage înaintea turului unu, cel ce rămâne intră în finală cu candidatul PSD.

Cum USR, la fel ca altădată PNȚCD, nu înțelege aritmetica alegerilor, riscă practic șansele calificării unui candidat de dreapta în turul final deschizând astfel drumul candidatului AUR. Evident, în cazul unei confruntări între Marcel Ciolacu și George Simion va fi ales “răul cel mai mic”. Așa cum s-a întâmplat acum 24 de ani când Ion Iliescu s-a reîntors la Cotroceni după patru ani.

Atacurile la adresa lui Klaus Iohannis sunt justificate. Demisia lui din funcția de președinte și ocuparea funcție de președintele Senatului, nimeni altul decât Nicolae Ciucă, este o lovitură politică de mare clasă la adresa PSD.

Această mișcare nu pare să fie de ultim moment. Este un fel de insurecție, o debarcare secretă de tip debarcarea din Normandia, sau o nouă acțiune secretă de tip Barbarossa. PSD o poate considera o declarație de război, o misiune specială care deschide calea spre înjghebarea unui guvern de dreapta, cu un prim ministru în persoana lui Klaus Iohannis.

Defectorul se numește AUR. În această posibilă construcție politică, rolul acestui partid crește. PSD poate considera acțiunile PNL drept subversive, drept lovituri sub centură pe care le poate contracara folosindu-se se George Simion. Lecția de după alegerile din anul 2000 devine valabilă după 24 de ani.

Contextul internațional este altul. În Franța președintele Macron nu poate forma un guvern din cauza extremelor de stânga și de dreapta. În Germania stânga radicală și dreapta extremă câștigă teren. Până la urmă în astfel de situații se ajunge la un compromis.

Loc pentru compromisuri politice este destul și în România. Cel mai probabil, în cazul în care strategia PNL dă roade și Ciucă ajunge președinte, cea mai plauzibilă formulă este desemnarea unui prim ministru PSD, desigur în persoana lui Marcel Ciolacu. Care va fi poziția orgoliosului Klaus Iohannis? PNL are experiență în tratarea foștilor președinți: îi aruncă peste bord. Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să plece.

Intrând în acest spațiu conspiraționist, al înțelegerile secrete, nu este exclus ca între Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu să existe deja, sau să se perfecteze, un pact secret de genul: “Dacă eu ajung președinte, te fac prim ministru, dacă tu ajungi președinte mă faci prim ministru.” Politicienii care au un IQ peste medie sunt capabili de astfel de înțelegeri.

Postare ( Sablon)
Postare ( Sablon)

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns