POVESTEA POMULUI DE CRĂCIUN

Martin Luther a inventat împodobirea bradului de Crăciun

Asculta acest articol

Brazii împodobiți nu au aparținut simbolurilor Crăciunului. Brazii au apărut ca tradiție câteva secole mai târziu în Germania. Oamenii se certau dacă era un simbol creștin sau păgân, însă acum se întreabă dacă ar trebui să fie împodobit din molizi, brazi, pini sau artificiali.

Potrivit Britannica experții cred că brazii de Crăciun  au apărut pentru prima dată în Germania în Evul Mediu timpuriu. Probabil datorită influenței obiceiurilor păgâne anterioare și a legendei despre Sfântul Bonifaciu și arborele veșnic verde, în gospodării au apărut așa-zișii copaci de paradis, de care oamenii atârnau mere pe 24 decembrie.

Martin Luther și regina Victoria au consacrat tradiția bradului de Crăciun.

Într-o seară de iarnă în timp ce se întorcea acasă teologul german și reformatorul protestant Martin Luher a fost uimit de stelele sclipitoare pe fundalul copacilor veșnic verzi. Se presupune că atunci  i-a venit ideea de a atârna lumânări aprinse pe un copac verde inventând astfel brazii de Crăciun asemănători celor din zilele noastre.

Odată cu migrația germanilor din secolul 17 obiceiul s-a răspândit și în alte țări. La început oamenii și Biserica Catolică au considerat bradul  un simbol păgân, pe care l-au respins. Mai târziu, însă, demnitarii bisericești i-au dat un sens creștin, spunând că lemnul simbolizează viața lui Hristos.

În secolul al XIX-lea, datorită reginei britanice Victoria  care s-a înfățișat cu familia lângă bradul de Crăciun, a devenit o  modă. Moda bradului de Crăciun  a venit în Ungaria și Transilvania  din Boemia.

Bradul de Crăciun a părut prima dată în stradă în  anul 1812, la Praga.  Acesta a fost pregătit ca o surpriză pentru oaspeții din Ajunul Crăciunului de către directorul Teatrului Estates, Johann Carl Liebich. Se spune că el a adus ideea din Bavaria natală. De la Praga s-a răspândit spre Budapesta apoi în orașele din Ungaria și  Transilvania.

Bradul de Crăciun este un simbol esențial al Crăciunului. Nu a fost întotdeauna așa. Și-a câștigat ferm locul printre tradițiile de Crăciun abia în secolul 20.

La început bradul de Crăciun a apărut în familiile de orășeni, mari proprietari de pământ sau în reședința nobililor. Pomul de Crăciun s-a răspândit încet în mediul satului în următoarele decenii. Oamenii din sate obișnuiau să aducă ramuri verzi în casele lor în timpul sărbătorilor de Crăciun, care trebuiau să simbolizeze viața lui Isus.

Oamenii asociază adesea Crăciunul cu peisajele înzăpezite și vremea rece. Din 2008, temperatura medie în Europa nu a scăzut niciodată sub zero grade  în ziua de Crăciun. Cu o medie de 6,1 grade Celsius, ziua de Crăciun de anul trecut a fost chiar a doua cea mai caldă din 1991. „Trăim o serie de cele mai calde zile de Crăciun din ultimii 30 de ani”, a rezumat Institutul Hidrometeorologic jumătatea lunii decembrie a acestui an.
Ziua de Crăciun este urmată de prima sărbătoare de Crăciun, când creștinii sărbătoresc nașterea lui Isus Hristos.

Sărbătoarea Crăciunului, împreună cu Sărbătoarea Paștelui, sau Învierea Domnului, este una dintre cele mai mari sărbători ale anului liturgic.