Asculta acest articolÎn ultimele zile se speculează pe marginea unei întâlniri între Traian Băsescu și Gabriel Oprea. Se crede că nu a fost vorba de mai mult decât de o simplă întâlnire. Cei doi politicieni au colaborat de la excelent în sus. UNPR a rămas alături de Guvernul Boc până în ultimul moment. Parlamentarii lui Gabriel Oprea nu au votat moțiunea de cenzură în urma căruia a căzut Guvernul Ungureanu.
Președintele Băsescu l-a recompensat pe Gabriel Oprea scutindu-l de critici și înțepături. Nimic nu demonstrează că, după terminarea mandatului, ar fi intervenit vreo schimbare în relația dintre cei doi. Se știe că atunci când la cel mai înalt nivel există o relație apropiată, partidele urmează direcția impusă de lideri.
Acesta este cel mai puternic argument pentru o fuziune. UNPR, în ciuda optimismului afișat, este departe de a putea merge pe liste separate. Gabriel Oprea nu mai vrea să conducă un partid-căpușă. UNPR, la fel ca PUR sau PC, a intrat în Parlament datorită alianței cu PSD. Singur nu ar fi reușit niciodată. Dacă în 2016 va merge singur și nu va reuși să depășească pragul electoral, cariera lui Oprea se termină lamentabil. Odată cu el, vor intra în anonimat o serie de actuali parlamentari. Merită să riște? Nu prea.
O soluție ar fi fuziunea cu un partid care, de asemenea, are probleme cu pragul. PMP, deși este cotat în sondaje cu circa 5%, nu se simte în siguranță. Pe de altă parte, liderul său de facto, Traian Băsescu, are ambiții mult mai mari. În combinația cu Gabriel Oprea ar putea ataca Primăria generală a capitalei. Cu un candidat ca Traian Băsescu, noua formațiune ar putea obține un rezultat bun. Desigur, șansa de a redeveni primar general este ca și exclusă.
Urmând exemplul fuziunii dintre PNL și PDL, eventuala fuziune ar avea drept rezultat apariția unui partid de factura FIDESZ din Ungaria. Traian Băsescu s-a exprimat deja foarte tranșant în problema refugiaților. S-a poziționat împotriva construirii unei moschei în București. Pe scurt, merge în direcția unei politici naționale radicale. Aici se întâlnește cu “interesul național” propovăduit de Gabriel Oprea. În aceste momente de criză, o politică de protecție a interesului național, ar avea mare succes. Pe asta mizează Băsescu. Va reuși să-l convingă și pe Oprea?
După alegerile locale, formațiunea ce va rezulta după fuziune și-ar propune obținerea unui procent de cel puțin 10% la parlamentare. Cu o pondere atât de însemnată, UNPR-PMP ar face jocurile la formarea viitorului guvern. Partidul care va deține 10% din mandatele parlamentare nu are cum să nu fie cooptat la guvernare fie de PNL, fie de PSD. Planul pare fără cusur. Urmează să se analizeze oportunitatea fuziunii din punct de vedere ideologic. Aici răspunsul este simplu. Românii nu votează doctrine. Unindu-și demagogiile, Traian Băsescu și Gabriel Oprea ar putea obține rezultate spectaculoase.
Cine ar avea interesul să împiedice fuziunea dintre UNPR și PMP? Toată lumea. PSD se simte mai în siguranță dacă nu are ca adversar un partid de stânga. Preferă să țină în brațe UNPR-ul decât să și-l facă adversar în campaniile electorale. PNL ar prefera un UNPR de peste cinci la sută, separat de PSD. Nici pentru UDMR nu este indiferent ce partide intermediare mai intră în Parlament. Un partid de zece procente l-ar incomoda, i-ar diminua importanța ca partid complementar la formarea majorităților în Parlament.
Nici lui Klaus Iohannis nu i-ar surâde un partid mijlociu care să devină un instrument în mâna fostului președinte Traian Băsescu.
Cu cât există mai multe forțe împotriva unei idei, cu atât există mai multe șanse de reușită. Această condiție fiind îndeplinită, UNPR-PMP se poate considera o forță redutabilă. Urmează să se stabilească în mod clar ce are de câștigat și ce are de pierdut Gabriel Oprea.
