Asculta acest articol
Judecând după faptul că reprezentanții autorităților locale, primari, consilieri, președinți de consilii județene, sunt aleși prin vot direct de către cetățeni, se poate trage concluzia că în România există o democrație autentică.
Cu toate că au trecut 30 de ani de când avem alegeri democratice încă se spune că România are o “democrație tânără”. Dar așa tânără cum este, această democrație a creat un sistem atât de corupt încât se vorbește despre o “corupție endemică”. Fiind “endemică” înseamnă că se manifestă local, în funcție de condițiile din teritoriul respectiv.
De exemplu multă vreme corupția a fost asociată cu “baronii locali” ai PSD. Un Radu Mischie a devenit prototipul președintelui de consiliu local corupt. Sau un Radu Mazăre.
Dar așa cum fiecare județ, uneori și fiecare primărie, și-a dezvoltat propriul lui sistem corupt și coruptibil, la fel au apărut modele de dezvoltare pozitive.
Poate că acestea merită urmate. Nimeni nu poate nega că primarul Klaus Iohannis a fost un model de primar de succes. Nu același lucru se poate spune despre fostul primar Traian Băsescu.
Lista primarilor de succes este lungă. Sunt primari care au demonstrat că pot câștiga mandat după mandat datorită calităților proprii, dar cu condiția să fie susținuți de un partid politic mare. Din cauza acestor primari fruntași, cele două partide mari au decis că este în interesul lor să fie organizate alegeri de primari și președinți de consilii județene într-un singur tur.
Este în bună parte un lucru bun. În acest fel se asigură o continuitate a proiectelor.
Nu este pentru nimeni un secret că partidele se bat pentru a atrage de partea lor astfel de administratori. De exemplu PNL a trecut peste principii și l-a racolat pe fostul primar PSD din Iași.
Datorită experienței acumulate s-au făcut remarcați câțiva primari din orașele reședințe de județ. Pe primul loc pare să fie Ilie Bolojan care a făcut din Oradea un oraș cu tentă europeană. Emil Boc a contribuit la dezvoltarea Clujului cum n-au făcut-o toți primarii de dinaintea lui. Cei doi, și desigur alții ca ei, devin adevărate modele care ar putea fi urmate. Se pare însă că nu se poartă modele pozitive. Fiecare primar, fiecare președinte de consiliu județean are propriul lui stil. Din această cauză sunt diferențe atât de mari între un județ și altul între o localitate și alta.
Fiecare primar are propria lui viziune despre ce este bine să facă. Unii doar construiesc. Alții au proiecte alternative, combinând dezvoltarea infrastructurii de drumuri cu preocuparea pentru atragerea turismului cultural sau balnear.
Din păcate, succesul unui administrator local nu-l transformă pe respectivul primar sau președinte de consiliu județean într-un model pentru omologii lor din țară.
De ce exemplu lui Ilie Bolojan, care a demarat o amplă reformă și restructurare a instituțiilor subordonate, nu este urmat de alte județe? De ce nu este urmat exemplul lui Emil Boc de la Cluj? De ce nu este urmat exemplu primarului din Carei? Sunt întrebări care merită dezbătute mai intens decât cearta dintre Marcel Ciolacu și Florin Cîțu. Modelele de dezvoltare ale anumitor zone merită mai multă atenție decât bârfele politice sterile. Câtă energie mediatică se consumă pentru a urmări acțiunile senatoarei :oșoacă sau nu știu cărui parlamentar care se joacă pe facebook.
Poate că o mare parte din vină îi aparține chiar fostului primar al Sibiului. Președintele Klaus Iohannis nu încurajează urmarea modelelor de succes. Nu doar din domeniul administrație publice. Are un apetit minim pentru cultură în general. Încurajează mai mult mersul pe bicicletă decât aplecarea spre cultură. Nu pare să fie nici adeptul marilor reforme decât la modul declarativ. :i lucrul cel mai grav este că nu face efortul de a arăta că este președintele tuturor românilor.
Atâta vreme cât ideea de model nu este promovată de la cel mai înalt nivel nu vom avea o dezvoltare armonioasă între județe, iar diferențele dintre localități se vor accentua.
