Asculta acest articolDin câte știm Victor Ponta este singurul politician care a recunoscut că are un model. Nu ajunsese premier când spunea că vrea să fie ca și Tony Blair. Problema politicienilor nu este lipsa modelelor. Oricine își poate alege un model. Toți au modele, dar câți sunt dispuși să devină ucenici? Omul politic din România se naște gata învățat. Nu-i mai trebuie nici studii de specialitate, nici maeștri, nici modele.
Lui îi trebuie asigurarea că nu-i va lua nimeni locul. Asta, după ce reușește să ocupe o funcție. Inainte de a avea o funcție, chiar dacă are vechime mare într-un partid, nu se poate numi politician. Această titulă îi revine odată cu funcția.
Victor Ponta nu și-a ales modelul dintre politicienii români. PSD neavând un trecut istoric remarcabil, precum PNȚ și PNL, trebuia să se limiteze la Ion Iliescu și Adrian Năstase. Nu era prea onorabil. Situația fostului premier Emil Boc este mai simplă. El a fost un ucenic foarte ascultător, dar maestrul l-a abandonat în mijlocul drumului. Traian Băsescu nu și-a dezvăluit niciodată modelul, în schimb a avut mereu pretenția că este un șef de școală.
Ba chiar și-a exprimat dorința de a face o școală politică după terminarea mandatului. Din păcate, așa cum a procedat în cazul lui Boc, a procedat și cu Mihai Răzvan Ungureanu. Se pare că nu-l mai interesează fostul premier din moment ce și-a înființat o fundație, Mișcarea Populară, din care MRU nu face parte. Președintelui i-a mai rămas doar o singură elevă, Elena Udrea.
Duminică Victor Ponta a luat cina cu Tony Blair. Fostul premier britanic s-a oprit pentru câteva ore în București. Ce bucurie mai mare pentru un fan decât întâlnirea cu modelul său! Dar ce ne facem dacă modelul pe care îl va urma Ponta nu va fi Blair, ci altcineva, din politica românească? Fără să vrea, viața, realitatea, jocurile politice îl pot pune în situația de a deveni un Adrian Năstase sau un Traian Băsescu. Pentru a rezista pe scena politică, pentru a se menține la putere, Victor Ponta se va vedea obligat să adopte diverse strategii, după modelul Năstase, Băsescu, Iliescu.
Nu întotdeauna este vina tinerilor că nu urmează modele de politicieni integri. Este și vina maeștrilor că nu-și adună în jur ucenici. Corneliu Coposu era un politician deasupra oricăror dubii privind moralitatea, însă urmașii săi nu au fost de ispravă. Ion Iliescu l-a crescut pe Adrian Năstase. Marko Bela a investit încredere în tânărul Kelemen Hunor. Theodor Stolojan, multă vreme unul dintre cei mai credibili politicieni, nu a făcut școală. La liberali situația este complexă. Dacă sunt întrebați de modele, fiecare liberal arată înspre familia Brătianu. Însă Brătianu și-a vândut trei moșii din cele cinci pentru a-și susține campaniile electorale. Nu este cazul liderilor de azi.
Un posibil model de succes, după rețeta celor mai rău famate case de modeling, putea fi George Becali. Justiția i-a întrerupt cariera fulminantă. Politica de pe Dâmbovița, mai nou din Pipera, a rămas fără un actor destul de talentat, deși cu mari lacune de cultură.
Privind lucrurile mai în profunzime, ești tentat să spui că avem, totuși, modele demne de urmat. Sunt destui politicieni onești, care nu ies în față, dar sunt bine pregătiți, cinstiți, se poartă civilizat, nu consideră politica o oportunitate de a face bani.
