Asculta acest articolDacă USL va merge mai departe oare în cât timp se vor vindeca orgoliile rănite ale celor doi lideri? Crin Antonescu practic l-a desființat pe Victor Ponta, atât ca politician cât și ca premier. Nu i-a iertat nimic. A trecut în revistă toate derapajele de la așa-zisul program de guvernare. Asemenea lucruri nu se pot uita. Chiar dacă luni sau marți PSD va onora toate pretențiile PNL, guvernul USL nu-și va mai putea recâștiga încrederea. Reproșurile aruncate cu ușurință dintr-o parte în alta, vor fi preluate și amplificate de presă pe tot parcursul campaniilor electorale.
Are dreptate Victor Ponta când afirmă că Antonescu vrea să candideze din opoziție. În câteva zile el și-a asigurat o nouă platformă electorală de dreapta, renunțând în fond la alegătorii de stânga. De la o zi la alta ni s-a înfățișat un alt candidat, departe de portretul-robot cu care ne-a obișnuit USL.
Momentul ieșirii PNL de la guvernare se apropie cu pași repezi. Cu toate acestea, PSD, prin vocea premierului, îi invită în continuare pe liberali să-și ocupe locurile în guvern. La mijloc pare să fie vorba despre o simplă strategie. PSD-ul nu vrea să fie învinuit că a dat afară PNL-ul. Socotește că în felul acesta are de câștigat.
Axați pe spargerea USL, atenți la ce spune unul și ce răspunde altul, scăpăm din vedere multitudinea de probleme din spatele disputelor. Oare numai despre candidatura la prezidențiale să fie vorba? Când Antonescu spunea că PSD este o “vietate omnivoră” care nu se mai satură oare la ce se referea? Cum de nu i-a dat un răspuns pe măsură Victor Ponta? Să se fi referit liderul PNL la accesul la resurse? Ar fi bine să ne înșelăm, însă guvernarea USL se dovedește la fel de coruptă ca precedentele.
Funcționărimea politică sufocă toate instituțiile statului. Între PSD și PNL a început o competiție acerbă pentru inventarea de funcții. Mai abili, mai bine organizați, liberalii au luat-o în fața pesediștilor. Acesta să fie adevăratul motiv pentru care “vietatea omnivoră” dorește să scoată PNL-ul de la guvernare?
Dacă excludem motivele de ordin ideologic, spargerea USL se reduce la o banală bătaie pe ciolan. Dacă nu este bătaie pe ciolan, înseamnă că cele două partide sacrifică USL pentru a se poziționa în vederea campaniei pentru alegerile europene. Însă despre europene nu se mai discută, întreaga atenție fiind îndreptată spre liderii celor două partide.
Până și Traian Băsescu este pus în umbră. Conferința lui de presă, chiar dacă a cerut demisia unui ministru liberal, nu a avut succes decât în măsura în care s-a referit la USL. Au apărut și întrebări care pun sub semnul îndoielii existența USL. Dacă nu se mai țin ședințe comune, dacă miniștrii liberali nu se prezintă la ședințe, dacă în Parlament PSD și PNL votează separat, ce mai înseamnă USL? Legăturile nu s-au rupt în teritoriu.
Scandalul de la vârf este atât de intens încât filialele locale au amuțit. În situația în care USL se sparge cu zgomot, pentru organizațiile din teritoriu va urma o perioadă de coșmar. Cine va fi, de fapt, moștenitorul principal al USL? Uniunea lasă în urmă un electorat comun, lasă majorități în consiliile locale, lasă o serie de primari, de președinți de consilii județene, aleși în comun. Dar bunuri de valoare lasă în urmă USL? Lasă o anumită cultură politică? Lasă ceva după care să plângă și ultimul cetățean? Pur și simplu încă nu știm care este moștenirea USL.
