Asculta acest articolDivizarea clasei politice, a indivizilor în ultimă instanță, fărâmițează partidele. În loc de două partide mari și unul sau două partide auxiliare, avem două partide de 30-35% care depind de alianțe.
Dacă PSD și PNL ar reuși să salte de 40% în mod constant, iar unul dintre ele ar atinge 50% s-ar putea vorbi despre stabilitate politică de durată. La aceste alegeri PSD nu a câștigat în mod clar alegerile, ci doar a obținut un scor mai bun decât PNL.
Pe de altă parte când îți fixezi o țintă de 30%, așa cum pretind Blaga și Gorghiu, înseamnă că ești conștient de limitele proprii și nu te mai poți prezenta ca partid mare.
PSD a urcat mai sus în preferințele electoratului, dar este departe de a fi partidul care să guverneze singur. PSD trăiește de pe urma alianțelor pe care le face în mod mai abil decât PNL. A reușit să rupă o bucată din PNL, cu contribuția lui Tăriceanu, mai controlează o parte din electorat prin UNPR și așa reușește să aibă o pseudo majoritate parlamentară.
Adunând procentele obținute de PSD, PNL, ALDE, PMP, UDMR se constată că la nivel de țară abia ating 90 de procente. Restul de 10% sunt voturi obținute de partide foarte mici care parazitează scena politică. În numele democrației, datorită neîncrederii în partidele politice, electoratul este cel care împiedică formarea a două tabere puternice, urmând ca ele să alterneze la guvernare.
Mai mult decât în alte județe, Satu Mare este și mai divizat. După fiecare rând de alegeri locale apar trei forțe politice relativ egale. De fiecare dată se vorbește despre unirea partidelor românești împotriva UDMR. Lucru care nu se realizează decât în mod cu totul special și niciodată în întregime. În 2012 a fost o situație specială, USL reușind să creeze un val de simpatie și speranță care s-a spulberat pe la mijlocul mandatului. În 2016 fiecare partid a mers pe cont propriu. Au câștigat în următoarea ordine UDMR, PSD, PNL, ALDE la consiliul județean, iar la consiliul municipal PNL are același număr de consilieri. În numele stabilității, se impune o alianță între partidele mari. UDMR se pune într-o poziție strategică oferind sau acceptând în conducerea primăriei și consiliului județean și PSD și PNL. De la toamnă, indiferent de rezultate, unul din cele două partide va fi la guvernare. ALDE a obținut prea puțin ca să poată forța o alianță sau alta și prea mult ca să nu se țină, totuși, seama de acest partid situat între PSD și PNL. Dar anumite resentimente față de conducerea partidului, față de modul în care a fost condus consiliul județean în ultimii patru ani, pun ALDE într-o postură ingrată. ALDE, adoptând în campanie o strategie complexă a acaparat voturi și de la PSD și de la PNL, dar și de la UDMR. Oferindu-i-se vreo funcție în structurile de conducere există teama că și la alegerile parlamentare va adopta aceeași strategie și va lua voturi de peste tot. Pe de altă parte, există temerea că, în cazul în care Adrian Ștef va fi cooptat în conducerea primăriei sau consiliului județean, nu se vor putea opera schimbări acolo unde acestea se impun. La nivelul comunelor, a orașelor și municipiului Carei, negocierile urmează de regulă aceeași linie, dar sunt și consilii locale în care alianțele se fac după cu totul alte criterii. PSD nu poate face cu totul abstracție că la nivel național este aliat cu ALDE și UNPR. La rândul său, PNL nu poate uita că PSD este principalul său adversar, dar trebuie să țină seama și de faptul că ALDE se adresează electoratului liberal. Reiese de aici că, la nivelul județului Satu Mare, ALDE este partidul care încurcă pe toată lumea, însă la nivel național PSD îl consideră un aliat de nădejde. Va avea prioritate interesul la nivel național sau PSD Satu Mare va forța negocierile astfel încât să faciliteze accesul ALDE în structurile de conducere locală?
