Asculta acest articol În ciuda acuzațiilor fulminante, de o duritate extremă, ieșirea lui Traian Băsescu are un efect minim asupra campaniei electorale. Pornind de la afirmația că Victor Ponta și Klaus Iohannis sunt “mincinoși și corupți”, iar Elena Udrea este “sinceră și corectă”, Traian Băsescu se trasformă într-un simplu agent electoral. Deci toate declarațiile președintelui trebuiesc privite în contextul campaniei electorale.
Ce vrea, de fapt, președintele? Ce îl nemulțumește? De regulă, la sfârșitul mandatului cel ce a deținut funcția supremă în stat cade într-un fel de melancolie, numită singurătatea puterii. Omul se vede la capăt de drum. Se gândește la ce a vrut să facă și ce a reușit să facă. Analizează oamenii cu care a lucrat. Constată cu amărăciune că cei mai mulți, l-au dezamăgit. Băsescu nu face excepție. L-au dezamăgit intelectualii cu care a lucrat. Oamenii cu carte, unii dintre ei, nu au caracter. Este supărat pe Cristian Preda. Este supărat pe “ziariștii de dreapta”, care se îndepărtează de el, după ce ani de zile i-au împărtășit opiniile.
Oricât de dur se exprimă, duritatea lui este doar platoșa nostalgiei după puterea pierdută. Pe finalul mandatului, spre deosebire de foștii președinți Iliescu și Constantinescu, actualul președinte mai are de plătit niște polițe. Nu vrea să plece înainte de a-și distruge adversarii. Acest lucru este imposibil, chiar dacă unii sunt deja condamnați, alții sunt morți sau au ieșit din politică.
Până în acest moment președintele Băsescu în plan personal se poate considera un învingător. A trecut prin două suspendări, a câștigat două mandate. Dar majoritatea celor cu care a plecat la drum au fost abandonați, aruncați peste bord. :i-a pierdut chiar și partidul de suflet, nu doar prietenii, colegii de suferință. A fost prea pretențios? Nu s-au ridicat oamenii cu care a lucrat la înălțimea pretențiilor sale sau este un om dificil? După ce-și va fi terminat mandatul, va simți mai mult decât oricare alt președinte, efectele comportamentului său. Prietenii îl vor ocoli, iar adversarii politici îl vor târî în procese interminabile. Cu siguranță știe aceste lucruri, dar este decis să se lupte până în ultima clipă. Lupta politică o înțelege în felul său, torpilându-și adversarii, folosindu-se de informații spuse pe jumătate, lăsând să se înțeleagă că știe mai multe decât spune. În realitate, s-ar putea să fie invers, să spună mai multe decât știe.
Un capitol aparte îl constituie preocuparea președintelui pentru informațiile furnizate de serviciile secrete. Încrederea lui în SRI și SIE pare să fi fost izvorul puterii sale. După plecarea lui Traian Băsescu probabil că se va analiza ponderea serviciilor secrete. Dacă cifrele vehiculate sunt reale, România are mai mulți agenți secreți decât orice altă țară din UE, fiind pe locul doi în lume, după SUA. Bugetul acestor servicii este mai mare decât al Sănătății. Asta să fi însemnat regimul Băsescu? Pe de altă parte, oricât de mult ar fi sprijinit dezvoltarea serviciilor secrete, până la urmă acestea îl abandonează, la fel cum au făcut cu toți președinții, inclusiv cu Nicolae Ceaușescu. Dacă nu înțelege acest lucru înseamnă că nu înțelege esența puterii, partea ei ocultă. Cine ridică sabia, de sabie va pieri, iar cine se bazează pe servicii secrete, acestea îi vor aduce sfârșitul.
Ieșirea intepestivă a lui Traian Băsescu în plină campanie electorală îl plasează în rândul politicienilor care nu se dau bătuți până în ultimul moment.
