Asculta acest articolSau o dezbatere serioasă pe marginea restructurării aparatului de stat.
În niciun caz problema-cheie la începutul unei campanii electorale nu este firesc să fie problema pensiilor. Pentru că asta ar fi trebuit să fie o problemă deja rezolvată măcar la începutul colaborării dintre cele două partide mari, PNL și PSD.
Contextul în care s-a lansat legea pensiilor este ușor de explicat: vin alegerile. În mod normal ar fi trebuit să fie invers, întâi pensiile, apoi problemele de economie.
Dezbaterea pe modul în care s-a făcut recalcularea pensiilor este un semnal devastator despre capacitatea unei instituții de stat de a gestiona problema a milioane de oameni.
Pot fi ridicate multe obiecții, dar cifrele înscrise pe adresele primite acasă de pensionari nu greșesc. Cei afectați, nu pot fi ignorați. Dar cei care au greșit funcționarii, nu au nicio responsabilitate? Nu pe aceștia ar trebui să-i judece primul ministru? Aceasta este capacitatea maximă a sistemului de stat din domeniul atât de sensibil al pensiilor?
Legea putea fi formulată și planificată mai atent? Este un concept sustenabil modul în care este gândită recompensa după o viață de muncă? Un pensionar anticipat are o pensie de mii de euro În timp ce un om care a muncit 40 de ani primește firmituri.
Voința de schimbare se face simțită doar în preajma alegerilor. Când se apropie alegerile partidele care au guvernat împreună se trezesc că au greșit că au acceptat să colaboreze. Există conturi de închidere a unui ciclu de guvernare.
După alegerile din anul 2020, cu excepția AUR, s-au perindat pe la guvernare toate actualele partide parlamentare: PNL, USR, UDMR, PSD. Linia roșie, continuă, o reprezintă PNL. Trei prim miniștri liberali au arătat capacitatea maximă a PNL de a administra țara. Care sunt diferențele dintre Ludovic Orban, Florin Cîțu și Nicolae Ciucă?
O privire asupra bilanțului fiecăruia ne-a putea oferi imagine despre PNL, ca partid. Sondajele, precum și alegerile locale și europarlamentare, dau un verdict devastator. Candidatul prezidențial PNL, în majoritatea sondajelor, nu pare să aibă șanse să intre în turul doi.
Există o inflație de declarații. Niciun guvern din care a făcut parte PNL nu a dat rezultate satisfăcătoare. În această situație candidatul prezidențial Nicolae Ciucă intră în campanie cu conștiința împăcată?
Pe de altă parte, PSD care a intrat în horă la jumătatea mandatului, oferă alegătorilor săi satisfacții picătură cu picătură. Lăcomia de a colecta bani la buget nu-i permite PSD-ului, lui Marcel Ciolacu, șansa de a oferi o reformă întreagă.
Nici un partid, nici PSD, nu au analizat cu seriozitate dacă oameni pe care i-a promovat sunt potriviți pentru posturile lor. Potop de informații, mesaje emoționante, sunt aruncate în spațiul public pentru a preveni crizele. Criză energetic, scumpiri, inflație, război la graniță, dispute politice interne, și cu toate astea politicienii caută motive pentru a transmite mesaje pozitive, optimiste.
Dar vremurile bune promise sunt adesea foarte îndepărtate. Partidele nu reușesc să convingă aproape pe nimeni că iau decizii raționale.
Despre modul în care partidele iau decizii se știe foarte puțin. De regulă liderii partidelor se ceartă în public și negociază în secret. De prea multe ori iau decizii riscante, populiste, de dragul câștigării unor voturi în plus.
Guvernele, indiferent de culoare lor politică, au mare aversiune față de măsurile care implică restructurări de personal. Fiecare guvern se angajează să păstreze locurile de muncă din sectorul de stat. Partidele evaluează starea de spirit a populației în funcție de voturile pe care le pot pierde pe termen scurt, nu în funcție de voturile pe care le-ar putea câștiga pe termen lung.
Amânarea reformelor conferă economiei, vieții sociale, nivelului de trai o corecție mereu descendentă. Viziunea limitată a partidelor într-un context tot mai complex, este un pericol constant pentru viitorul țării.
Fii primul care comentează