Asculta acest articolIndiferent ce ar propune de aici înainte guvernul, chiar dacă ar anula ordonanțele controversate, taxa pe lăcomie și cea numită “ordonanța lui Toader”, PSD va fi la fel de hulit. “Nimic ce vine de la PSD nu-i bun”. Asta pare să fie strategia pe care mizează partidele de opoziție. Culmea este că în parte are dreptate. Actualul guvern este cel mai lipsit de abilitate dintre toate guvernele anterioare. Lipsa de finețe vine din lipsa de comunicare.
Lipsa de comunicare vine din tendința PSD de a face totul în ciuda cuiva.
De ce trebuia să-i spună taxei pe care voia să o pună pe veniturile multinaționalelor, ale băncilor “taxă pe lăcomie”? Ca să atragă atenția, ca să jignească.
Ordonanța care modifică Legile Justiției, cea care de fapt scoate oamenii în stradă are un substrat politic. Nu știm dacă PSD a dorit să înființeze un DNA ceva mai nuanțat, mai puțin grosier. Ceea ce a rezultat conduce la ideea răzbunării. Nici nu se poate concepe politica de azi fără o foarte puternică dorință de răzbunare. Statistic nu se poate contesta că DNA nu și-a îndreptat tunurile împotriva PSD și ALDE. Drept consecință cele două partide au fost decretate cele mai corupte, iar DNA un instrument politic. Noua secție pentru anchetarea exclusivă a magistraților tinde să fie receptată la fel. Ca un instrument. Aceste lucruri nu trebuie să fie, sau nu așteaptă nimeni să fie demonstrate. Este suficient să se spună că este așa și opinia publică foarte politizată preia ideea din mers și acționează în consecință.
După cele două mandate ale președintelui Băsescu și după cei patru ani din mandatul lui Iohannis PSD nu se poate aștepta să capteze bunăvoința magistraților. Ambii președinți au reușit să-și apropie sistemul juridic lăsând impresia că sunt susținătorii independenței Justiției, apărătorii statului de drept, protectorii independenței magistraților.
În realitate dorința dreptei de a-și subordona Justiția este la fel de aprigă ca dorința stângii, în cazul nostru ca dorința PSD.
Drumul spre independența Justiției este pavat cu bune intenții clamate de toate partidele, dar fiecare și-ar dori să aibă un dram de influență asupra unor persoane de la vârful sistemului. Nu atât pentru propria protecție, cât pentru a-și înfunda adversarul. Justiția, în sensul larg al cuvântului, va trebui să lupte singură pentru a-și câștiga adevărata independență.
Acum se pune întrebarea care dintre cei doi lideri, Tudorel Toader sau Augustin Lazăr este mai pătruns de ideea de independență reală a Justiției? Amândoi provin din sistem. Ce îi deosebește? Nu depinde pe cine asculți mai atent. Depinde ce tabără politică dau ei impresia că susțin. Tudorel Toader și-a asumat rolul de a face parte dintr-un guvern politic. Augustin Lazăr lasă impresia că este independent politic, dar toată lumea știe că este omul președintelui Klaus Iohannis.
Dar există instituție care se dă independentă în România care să nu fie divizată pe criterii politice? Poate că există câteva excepții nesemnificative.
Ordonanța 7 desparte chiar CSM, instituția care trebuie să asigure independența Justiției, în două tabere. Până la urmă opiniile se vor armoniza, dar este greu de crezut că în acest an cu două rânduri de alegeri.
În acest context, Ordonanța 7 este mană cerească pentru opoziție. Tudorel Toader a aruncat mingea la fileul USR-PLUS. Fără Ordonanța 7 ieșirea în stradă era fără obiect concret. Iată că, totuși, există ceva bun care vine de la PSD.
