O formulă magică: abuzul în serviciu

Asculta acest articol

Ocupat în aceste ultime două-trei zile cu probleme de ordin cultural nu prea am fost la curent cu dezbaterile politice pe marginea abuzului în serviciu. Într-o primă fază pragul pentru abuzul în serviciu a fost fixat la 250 000 de lei. Mult, s-a revoltat opinia publică. A fost scăzut pragul la 9000 de lei. “O mizerie!”, a strigat Rareş Bogdan. Adică în cazul în care un funcţionar fură 8999 lei din bani publici nu mai este abuz în serviciu?

Înainte de toate să vedem ce vrea să însemne “abuz în serviciu”. Copiez din Codul Penal, articolul 297: “Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoare…”

Hopa, mi-am zis. Păi, primarul Kereskenyi Gabor care împiedică construcţia monumentului dedicat Centenarului dr. Vasile Lucaciu “Poarta Recunoştinţei” refuzând să semneze şi să elibereze autorizaţia de construcţie după ce Consiliul Local al municipiului Satu Mare a votat în unanimitate proiectul, te pomeneşti că este abuz în serviciu.

Proiectul, cu toate avizele, de la Comisia de Monumente Regională, de la Comisia Naţională a Monumentelor de For Public, de pe lângă Ministerul Culturii, stă pe masa primarului din 26 ianuarie. Oare ce-l împiedică pe domnul Kereskenyi Gabor să-şi pună preţioasa semnătură pe un dosar trecut prin toate sitele birocratice? Poate aşa este obiceiul casei. Consiliul local aprobă ceva, iar primarul aşteaptă clientul la el în birou să stea de vorbă, să mai negocieze, să mai vadă ce mai trebuie adăugat sau ce trebuie tăiat.

Au trecut două luni de la şedinţa de Consiliu Local. La o sesizare înaintată la Instituţia Prefectului, după vreo trei săptămâni, primarul a dat un răspuns: “Eliberarea autorizaţiei de construcţie se află în curs de soluţionare.” :i noi credeam că un proiect votat în Consiliul Local, este literă de lege şi imediat actului îi este dat curs. Presupunând că un cetăţean vrea să-şi contruiască o bucătărie de vară în curte, după ce îşi face dosarul, acesta trece de Consiliul Local, mai trebuie să aştepte câteva luni semnătura primarului. Lucru valabil în cazul tuturor construcţiilor. Bietului investitor îi piere cheful să mai construiască un bloc în Satu Mare.

Dacă în cazul unei construcţii, cum ar fi un bloc, se aşteaptă atâta după semnătura primarului, pot fi măsurate pagubele materiale, cum poate fi măsurată o “vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau unei persoane juridice”?

Am să dau un exemplu. În 26 septembrie 2019, Consiliul Local al municipiului Satu Mare a votat în unanimitate un proiect de hotărâre iniţiat de primarul Kereskenyi Gabor, prin care, în mod simbolic, în semn de recunoştinţă pentru ce a făcut pentru Satu Mare, unei alei din Satu Mare i se atribuia numele primarului Augustin Ferenţiu. Aleea este situată între strada Mircea cel Bătrân şi Aurel Popp, şi nu poartă niciun nume, neavând nicio clădire situată pe ea. Iată ce scria presa:

“Consilierii locali sătmăreni au aprobat proiectul de hotărâre potrivit căruia aleea care face legătura dintre strada Mircea cel Bătrân şi strada Aurel Popp va purta numele de Augustin Ferenţiu, primar al oraşului Satu Mare între anii 1919 şi 1929. Augustin Ferenţiu a fost primul primar român al Sătmarului de după Marea Unire. / Gazeta de nord vest/ 26 sept. 2019. Portalsm, Presasm, alte site-uri notau că în urma votului dat de toţi consilierii municipali la sedinţa din 26 sept. 2019 “Aleea situată între strada Mircea cel Bătrân şi Aurel Popp, la limita blocurilor din Piaţa Romană, va purta numele lui Augustin Ferenţiu, primar al oraşului Satu Mare între anii 1919 şi 1929.” Propunerea a fost făcută de Centrul Multicultural Poesis. De-a lungul timpului am discutat de nenumărate ori cu primarul Kereskenyi asupra acestui subiect. Rezultatul se vede. Aleea nu are nume nici acum. Investiţia consta în două plăcuţe pe care să scrie “Aleea AUGUSTIN FERENŢIU – primar al municipiului Satu Mare, între anii 1919-1929″.

În calitate de preşedinte al Centrului Multicultural Poesis, din partea căruia a venit propunerea, aş putea face o plângere penală, un denunţ penal, şi astfel din cauza primarului român din Satu Mare de acum o sută de ani, actualul primar Kereskenyi să se aleagă cu o condamnare penală? Toate partidele politice la un loc nu-i pot face faţă, dar iată că îl învinge primarul de acum o sută de ani al oraşului Satu Mare? Augustin Ferenţiu este primarul care a modernizat Satu Mare, a realizat sistemul de salubrizare încă funcţional din partea veche a oraşului, a făcut parcul din Centrul Vechi pe care primarul Kereskenyi îl transformă în piaţă, în floaştăr, în curse pentru biciclete. În acelaşi timp primarul Augustin Ferenţiu a refuzat să dea afară din primărie funcţionarii unguri, care nu cunoşteau limba română. A fost un om al armoniei dintre oameni, indiferent de etnie, religie, convingeri politice. Exact asta spunea primarul Kereskenyi Gabor în urmă cu patru ani. Ce s-a schimbat de atunci?