Asculta acest articol…
“Tocmai asta dovedesc studiile în mod repetat că avem ancorată cogniția în corp”, a declarat cercetătoarea Thea Ionescu într-un interviu pentru Centrul de Evaluare și Analize Educaționale.
Conferenţiar universitar la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a Universității Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Thea Ionescu este specializată în psihologia dezvoltării și, de-a lungul carierei sale, a căutat neîncetat răspuns la o întrebare care schimbă vieți: Cum învățăm? Studiile realizate la nivel internațional au arătat, în ultimele decenii, că învățăm cel mai bine din ceea ce trăim și experimentăm concret, nu din fraze dictate sau scrise pe o tablă. „Pentru ca un creier să poată abstractiza are nevoie de multe exemple clare, iar clare înseamnă concrete. Și, dacă și fac lucrul respectiv, pentru creier e cel mai ușor, e modalitatea naturală de a învăț”, spune Thea Ionescu, cercetător în cadrul Laboratorului de Psihologia Dezvoltării de la acelaşi departament, unde coordonează grupul Flexibilitate şi Cogniţie Ancorată.
A remarcat, mai ales în ultimii ani, accentul pus, încă de la începutul parcursului școlar, pe un fel abstract de a preda, care nu stimulează învățarea. „Dacă abstractizăm conținutul și mergem doar pe dictare, îi e foarte greu creierului să înțeleagă despre ce e vorba și consumă resurse cu a înțelege la ce se referă numerele alea, la ce se referă propoziția asta, la ce se referă anii ăștia de domnie”, subliniază cercetătoarea.
Mai mult decât atât, explică ea, nu doar creierul, ci și întregul corp este implicat în învățare. „În orice moment, orice procesare cognitivă pe care o fac depinde de rețelele mele senzorio-motorii care au învățat prima oară conceptele. De exemplu, dacă mă gândesc la un câine, acum se activează și aria vizuală unde am eu imaginile cu un câine. Noi nu ne mai dăm seama de asta și de aceea ni se pare că suntem extrem de abstracți. Dar creierul nostru simulează ce a făcut inițial și atunci e legat de sistemele senzoriale și motorii”, explică Thea Ionescu.
