O lucrare de înaltă ţinută academică: Monografia Colegiului Naţional Ioan Slavici

Asculta acest articol

Zilele trecute, înştiinţam cititorii de lansarea monografiei Colegiului Naţional „Ioan Slavici” (1842-2017) – file de istorie -. Evenimentul lansării a fost în fapt o manifestare fastuoasă, la care au participat, în calitate de invitaţi, numeroase personalităţi pe care le-am enumerat cu acel prilej.

În cele ce urmează, dorim să oferim cititorilor mai multe informaţii despre această lucrare de înaltă ţinută ştiinţifică, o adevărată carte de vizită a instituţiei, rezultatul a 6 ani de muncă de documentare şi elaborare din partea autorului, profesorul Radu David.
Volumul a apărut sub egida Editurii Citadela Satu Mare, are 420 de pagini format mare, numeroase ilustraţii. Mai presus de toate, are un impresionant aparat ştiinţific format din bibliografie cuprinzând fonduri arhivistice cum ar fi: Arhivele Episcopiei Romano-Catolice; Arhivele Colegiului Naţional Ioan Slavici; Arhivele Naţionale ale României; şematisme; anuare; ziare şi reviste; cărţi şi studii; surse din Internet; colecţii personale şi interviuri. Lucrarea beneficiază de un Cuvânt înainte semnat de profesoara Simona – Maria Păcurar, directoarea instituţiei, precum şi de o prefaţă, semnată de profesoara dr. Alina Dragoş, directoare adjunctă.

Despre autor

„Omul sfinţeşte locul când pune suflet!”, scrie în Cuvânt înainte directoarea Simona Păcurar, cu referire la autor, ţinând să ne amintească o zicătoare transmisă din străbuni şi care ascunde multă înţelepciune.
Autorul, David Radu-Iosif s-a născut la Oradea în 1986. În 1999 a absolvit cursurile facultăţii de ştiinţe socio-umane, specializarea istorie-geografie, din cadrul Universităţii Oradea. În anul IV a beneficiat de o bursă “Erasmus-Socrates” la Universitatea din Reims Champagne-Ardenne (Franţa), iar în 2000 a absolvit cursuri de masterat la Universitatea Oradea, în specializarea istorie. A lucrat ca profesor la mai multe licee, deţinând şi alte atribuţii cu caracter didactic. A publicat peste 20 de articole şi studii pe teme de istorie în Cele Trei Crişuri, Munţii Apuseni (ambele din Oradea), Eroii neamului, Studii şi comunicări şi Şcoala sătmăreană (Satu Mare). În 2007, a publicat monografia Grupul Şcolar de Industrializare a Lemnului Satu Mare – 1907-2007, distinsă cu premiul pentru cea mai bună lucrare istorică la “Salonul cărţii sătmărene” din anul 2008.

Momente din istoricul colegiului

Reluăm în cele ce urmează sinteza directoarei Alina Dragoş privind structura monografiei şi momentele mai însemnate care marchează evoluţia colegiului.
“Lucrarea este concepută şi elaborată într-o perspectivă inedită, în spiritul erudiţiei cronicarului, dar şi al originalităţii creatoare. Pe de o parte, manifestările sunt analizate într-o ordine cronologică; în egală măsură însă, atunci când documentaţia a permis-o, se insistă printr-o viziune «dindărăt» asupra contribuţiilor majore ale fiecărei întâmplări, situaţii statistice sau personalităţi prezentate, la dezvoltarea învăţământului sătmărean sau naţional. Astfel, structura este polarizată în două părţi complementare: Partea I: Institutele educative de la Satu Mare ale surorilor carităţii din ordinul Sfântul Vincenţiu de Paul: 1842-1948 şi Partea a II-a, care continuă şi îmbogăţeşte demersul ştiinţific până în actualitate: De la Şcoala Pedagogică Română de Fete şi Liceul Maghiar de Fete la Colegiul Naţional ,,Ioan Slavici”: 1948-2017.
(…) Cartea urmăreşte în ambele părţi mai întâi aspecte generale precum: înfiinţarea şi evoluţia generală a şcolii, elevele şcolii, personalul didactic. Surprinzând perioade tulburi şi instabile din punct de vedere politic (două războaie mondiale, periclitarea neatârnării naţionale), partea I aminteşte principalele denumiri ale instituţiei în diacronie: Şcoala Primară Romano-Catolică de Fete: 1842 – 1948 – la care s-au adăugat Grădiniţa, Şcoala de croitorie, Şcoala Civilă Romano-Catolică de Fete, Liceul Romano-Catolic de Fete: 1918-1948, culminând cu Şcoala Normală Romano-Catolică de Învăţătoare, Şcoala Normală Romano-Catolică de Educatoare: 1892-1922 şi Şcoala Normală Superioară Romano-Catolică de Fete: 1894-1923.
Partea a doua surprinde aceeaşi evoluţie începând cu anul 1948, dar de această dată instrumentele de lucru şi principiile operaţionale sunt variate. După un preambul cu funcţie pledantă, cu rol de captatio benevolentiae, conceput strategic ca o exortaţie, care aminteşte de reorganizarea şcolilor în Liceul Maghiar de Fete (…), cronicarul transcrie obiectiv şi activitatea altor instituţii de învăţământ: Şcoala Tehnică Profesională de Fete Română şi Şcoala Tehnică Profesională de Fete Maghiară sau Liceul Seral Mixt. Atitudinea de ataşament afectiv se întrevede odată cu consemnarea destinului dramatic al filierei vocaţionale în instituţia noastră, destin tulburat de contexte istorice şi de diverse reforme în învăţământ: «Din păcate, în 1956 autorităţile au decis să desfiinţeze această şcoală la Satu Mare, secţia de educatoare fiind mutată la Carei şi cea de învăţătoare la Sighet». Autorul revine asupra acestui aspect, când, apropiindu-se de zilele noastre, observă că, în pofida unor tendinţe, la nivel de minister, de desfiinţare a acestui profil în cadrul liceului, «practica la catedră a arătat … eficienţa formării educatoarelor şi învăţătoarelor în liceele pedagogice»”, precizează Alina Dragoş.
Tot în Partea a II-a, autorul are un capitol intitulat Baza materială a şcolii, urmat de un altul – Elevii şcolii. Aici, autorul vorbeşte despre evoluţia numărului de elevi, originea lor etnică, structura confesională, situaţia la învăţătură (unde consemnează lungi tabele cu elevii performanţi, precum şi elitele (şefii de promoţii).

Profesorii, directorii şi absolvenţii instituţiei

În capitolul intitulat Personalul şcolii, întâlnim lista directorilor şi a directorilor adjuncţi din perioada 1948-2017. Urmează un alt capitol îndelung elaborat, dedicat zecilor de cadrelor didactice care s-au perindat la catedrele din şcoală în perioada 1948-2017. Autorul menţionează toate datele de identitate ale profesorilor, studiile şi realizările lor, fapt ce presupune un enorm volum de muncă dintre cele mai migăloase.
Un alt capitol inedit, intitulat Alumni, consemnează traseul unora dintre absolvenţii şcolii. Aici, autorul a încercat să identifice “informaţii despre acei absolvenţi care s-au remarcat în domeniul lor de activitate. Alegerile pe care le-am făcut nu au fost subiective, ci au depins de existenţa surselor, mai exact a unor foşti elevi care să ne furnizeze informaţii despre colegii lor, dar şi a unor profesori cu vechime în şcoală, care să-şi amintească despre discipolii lor. Activitatea unora este de o asemenea notorietate, încât a intrat în atenţia mass-media. Pe alţii am reuşit să-i contactăm personal utilizând mijloacele de comunicare electronice. Cu toate acestea, suntem conştienţi de necesitatea completării continue a acestui capitol, cu siguranţă cel mai «fluid» din această lucrare”, precizează autorul. Întâlnim aici, scriitori, poeţi, oameni de ştiinţă, dascăli, artişti, jurnalişti. Şi aici, autorul ne oferă câte o fişă biografică a fiecăruia (din nou o muncă titanică), exprimându-şi speranţa că “această lucrare să constituie un semnal pentru alţi foşti elevi ai noştri, astfel ca într-o eventuală viitoare ediţie a monografiei şcolii, acest capitol să fie mai bine documentat”.

Activităţi extracurriculare

Nu sunt omise din monografie nici activităţile extracurriculare din instituţie. În acest context, el aminteşte de realizările cele mai însemnate cu care colegiul este cunoscut la nivel de judeţ şi chiar la nivel naţional. Într-o enumerare sumară, amintim: Corul de fete „Adagio”, Cercul de arheologie, Cercul de chimie aplicată “Cunoaştere şi adevăr”, Clubul Impact, revista Muguri, revista English my love, revista InformaTICa, buletinul informativ Info Slavici…

***

Deocamdată atât despre CeNeIŞti, cum le place să-şi spună (detaliu menţionat şi de directoarea Simona Păcurar).
Totuşi, am vrea să încheiem într-o notă mai puţin sobră, reproducând epigrama lui Ioan Ticu Sălăjanu, cu referire la dimensiunile şi greutatea monografiei (la propriu şi la figurat) elaborată de profesorul Radu David:
A făcut-o aşa de mare
Şi de grea, că l-a rugat
Până la liceu s-o care
Pe amicul …Goliat.