Asculta acest articolLa o săptămână după învestire încep să se profileze liniile de forță ale guvernului de tehnocrați. Timpul scurt pe care îl are la dispoziție nu-i permite lui Dacian Cioloș să tragă de timp. Este ca într-un meci în care Naționala trebuie să marcheze un gol în ultimul minut pentru a se califica la campionatul european de fotbal.
După întâlnirea de luni seara dintre președinte și premier, considerată “de taină“ pentru că a avut loc seara târziu, a reieșit că una dintre principalele preocupări ale noului Executiv este depolitizarea administrației. S-a ajuns la concluzia că existența unor grupuri masive, compacte în administrație este una dintre sursele majore ale corupției. Și, totodată, a ineficienței.
Nu se știe cum se va face acest lucru, dar este absolut necesar. Atâta vreme cât liderii politici ocupă atât funcții executive cât și politice, ei pot lua decizii aberante cu concursul salariaților din instituții care le sunt subordonați pe cale politică. Este ceva de genul “eu te-am adus în această funcție, ești în slujba mea și a partidului”. Cu precizarea că partidul este a liderului, este principalul lui instrument de lucru în exercitarea funcției publice. Pe care a obținut-o și el tot datorită partidului. Este un cerc vicios din care nu se poate ieși decât cu ajutorul unei forțe dinafară. Este, de fapt, formula ascunsă a corupției din sistemul de stat.
Partidele considerau până acum că este o formulă magică, dincolo de înțelegerea cetățeanului de rând. ~n realitate, toată lumea știa și știe în continuare ce se întâmplă. Partidele sunt niște entități tari ca piatra care nu pot fi ușor sparte. Secretul forței lor constă în deținerea controlului în instituții cu ajutorul aparatului de partid. Practic, după alegeri, cei care se aflau în sediile de partid în timpul campaniilor electorale se mută în instituții după ce câștigă alegerile. Cum să schimbi acest lucru?
S-ar spune că președintele și premierul au depistat sursa răului, penetrarea instituțiilor statului de aparatul de partid. Soluția ar fi depolitizarea administrației de stat, locală și centrală. Din câte s-a înțeles până acum, din diverse declarații, se poate trage o primă concluzie. Anume că depolitizarea nu se va face dând oamenii afară, ci obligându-i să renunțe la carnetele de partid. Așadar, toți angajații din instituțiile publice vor fi obligați să-și dea demisiile din partidul din care fac parte.
O vreme, presupunând că acest lucru se va petrece, vor trece în ilegalitate. Adică, vor fi cu sufletul tot alături de partidul din care au făcut parte și care le-a oferit un statut privilegiat în cadrul instituțiilor. Acest stadiu de ilegalism va dura până la viitoarele alegeri. După alegeri, dacă fostul lor partid va pierde, salariații din admnistrație vor deveni oameni liberi.
Riscul este ca după alegeri, ciclul să se repete. Câștigătorii, nimeni alții decât liderii politici care vor obține funcții publice datorită faptului că s-au aflat în partidul victorios, vor avea obligația morală de a oferi funcții celor care i-au ajutat în campanie. Și ciclul se va relua. Răul va reintra în sistemul de stat. Depolitizarea va fi de scurtă durată. Ca o despăduchiere de o noapte.
Acest prim front de luptă a Guvernului Cioloș, deschis cu rapiditate, are toate șansele să se bucure de sprijinul popular al populației care nu lucrează în instituțiile publice, ale celor care nu primesc salarii de la stat, ci doar plătesc impozite și taxe la stat. Care ar fi a doua linie de forță a Guvernului Cioloș? Demararea investițiilor, ca sursă de creare a locurilor de muncă.
