Asculta acest articol
În condiții normale vizita președintelui Germaniei ar fi ocupat primele pagini ale ziarelor, iar televiziunile ar fi alergat să prindă imagini inedite despre șeful de stat al celei mai importante țări europene. Motor al economiei UE în condiții normale, Germania joacă un rol central și în criza gazelor și petrolului rusesc după introducerea sancțiunilor împotriva Federației Ruse care a invadat Ucraina.
Pentru economia Rusiei exportul de gaze și petrol înseamnă venituri de miliarde de euro. În același timp, economia Germaniei depinde într-un procent covârșitor de importul din Federația Rusă.
Importul mult, după unele date peste jumătate din necesar, se înțelege că prețul este mic, în raport cu prețurile pe care le plătesc alte țări.
Se poate aprecia că ambele țări sunt afectate în egală măsură, dar cu repercusiuni diferite. Rusia își poate vinde în China cantitatea care mergea în Germania, dar la un preț mult mai mic, cam la 30%. Germania, în acest moment, nu găsește altă alternativă, dar de dragul solidarității față de țările democratice, respectă deciziile de sancționare împotriva Rusiei luate de UE și NATO.
Practic ambele țări sunt în fața unei crize. Rusia a provocat criza, dar nu dă semne că ar dori să o rezolve. Germania suportă consecințele, însă are partea ei de vină, în sensul că nu a căutat o alternativă pentru a scăpa de dependența energetică față de Rusia.
Interesant este că deși sunt două țări mari, cu economii uriașe, nu ele își asumă rolul principal în rezolvarea crizei.
Franța este mult mai implicată, iar Statele Unite deși dețin deopotrivă controlul economiei mondiale și arsenalului militar planetar, a rupt orice legătură diplomatică cu Rusia.
Mai mult decât atât, președintelui Germaniei pe care președintele Iohannis l-a primit zilele acestea la Cotroceni, i-a fost refuzată vizita în Ucraina. Președintele Zelenski a cerut ajutoare în armament din partea Germaniei și pentru că nu a primit nu l-a acceptat în țară pe președintele Steinmeier.
Și-a putut permite acest lux pentru că rolul președintelui în Germania este unul decorativ. Adică nu are nicio putere efectivă. Este cam așa cum era președintele Medvedev în Rusia când prim ministru era Putin, numai că în cazul Germaniei așa prevede Constituția.
Nu același lucru se poate spune despre situația din Rusia unde puterea politică se exercită în funcție de persoană, respectiv în funcție de dictator.
Acest exemplu arată foarte clar că există tipuri foarte distincte de organizare a societății omenești. Între un regim politic bazat pe principii democratice și un regim politic autoritar, în care puterea este concentrată în mâna unui singur individ nu poate exista comunicare.
În situația concretă a Rusiei nimeni nu poate prevedea ce va face Vladimir Putin. Conduce Federația Rusă cum ar conduce un copil zvăpăiat o bicicletă pe câmp.
Cum milioane de oameni pot accepta asta nu suntem noi în măsură să ne dăm cu părerea din moment ce și noi românii am stat cuminți și l-am ascultat pe Nicolae Ceaușescu. Cele două sisteme, cel democratic și cel dictatorial, sunt incompatibile nu doar din cauza diferenței privind regimul politic. Diferențe sunt și între oameni.
Presupunând că președintele Germaniei în loc să facă o vizită în România ar fi făcut o vizită în Rusia ar fi putut rezolva ceva? Se înțelege că nu. Dacă președintele Germaniei nu are nicio putere de decizie în relația cu Rusia, de ce ar avea în România?
România, ca și Germania, are un președinte neamț. Sunt la fel cele două țări? Nu sunt. În ciuda diferențelor față de Germania și România este un stat democratic. Deocamdată să ne mulțumim cu vizita simbolică a președintelui german în România. Restul va veni de la sine.
