Image 1
Image 2

AVERTIZARE IPJ SATU MARE

Patru metode de fraudă utilizate de infractori în mediul online

Patru metode de fraudă utilizate de infractori în mediul online
Dat fiind că în mediul online infractorii folosesc unele metode de fraudă, Inspectoratul de Poliție Județean Satu Mare, prin Serviciul de Investigații Criminale ne prezintă...
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

… patru metode utilizate, în mod repetat. E metoda cea mai des întâlnită care, de regulă, produce pagube uriașe.

 

Platformele de investiții (cripto, acțiuni societăți din energie etc.)

 

Persoanele vătămate găsesc reclame pe diferite platforme de socializare prin care se promit, în baza unei investiții mici, câștiguri rapide și uriașe. Pentru o credibilitate cât mai mare, în aceste reclame pot exista imagini cu personalități sau fac referire la acțiuni privind companii de renume. Persoana accesează reclama, apoi este condusă la o pagină unde i se solicită să introducă numărul de telefon, o adresă de e-mail, nume, prenume, fiind anunțată că va fi contactată în scurt timp de către un reprezentant al platformei.

 

După câteva minute persoana este contactată, de regulă prin mesaj text, prin aplicații telefonice de socializare, de către un așa zis reprezentant, fie de pe un număr de telefon ce pare a fi din România, fie de pe un număr  internațional. Așa zisul reprezentant al platformei îi oferă persoanei o primire cât mai călduroasă, și începe procesul de convingere a acesteia, că platforma e una cât se poate de serioasă, că nu există niciun risc, putând să îi trimită persoanei vătămate diverse documente cu privire la acea platformă, poate chiar și contracte încheiate între persoana vătămată și platformă, în realitate contrafăcute. Acest prim reprezentant al platformei identifică nivelul de cunoștințe al persoanei vătămate cu privire la investiții, precum și priceperea informatică, se interesează cu privire la sumele pe care le-ar putea investi, identifică problemele de viață ale persoanei. Manifestă tot  timpul empatie față de persoana înscrisă pe platformă, oferă sfaturi, prezentând așa zise experiențe de viață.

 

După ce persoana vătămată se convinge de faptul că platforma este de încredere, i se solicită acesteia să facă prima investiție, care la momentul actual e de aproximativ 1250 lei sau 200 Euro/USD. La acest pas, persoana vătămată accesează un link trimis de reprezentant, sau primește un cod QR. În cazul link-ului, după accesarea acestuia, completează cu datele complete ale unui card bancar, inclusiv codul de securitate de pe spatele cardului, exportă poze cu cartea de identitate, precum și alte informații pe care reprezentantul platformei dorește să le aibă. De regulă, persoana vătămată în sine, efectuează tranzacția de depunere, crezând că depune acea sumă de bani într-un portofel virtual, pe platforma de investiții, când în realitate fondurile pleacă către o altă destinație controlată de autorii faptei.

 

Persoanei vătămate îi este atribuit din partea platformei, un așa zis consultant financiar/ expert financiar/broker, care se va ocupa pe mai departe de investițiile ei. Consultantul ia legătura cu persoana vătămată, tot prin intermediul unui nr. de telefon, adoptă o atitudine empatică față de aceasta, apoi, pentru a da startul la investiții, îi solicită persoanei vătămate să instaleze diverse aplicații, pe telefon, între care și așa zisul portofel virtual – de fapt un program controlat de reprezentanții platformei, prin care creează persoanei vătămate falsa impresie că se efectuează investiții, se obține profit în urma acestor investiții.

 

Pentru a obține și mai multe informații despre cardurile bancare ale persoanei vătămate, consultantul financiar îi solicită persoanei vătămate să efectueze diverse activități cu privire la efectuarea de investiții, determinând persoana vătămată să solicite ajutorul acestuia, întrucât nu se pricepe să facă acele lucruri. Urmare a acestui fapt, consultantul îi solicită să instaleze o aplicație de telefonie mobilă sau una aferentă PC-ului, ambele fiind programe de mirroring, care le permit autorilor să vadă în timp real tot ce vede persoana vătămată pe ecranul său. Apoi, în timpul sesiunii de convorbire cu persoana vătămată, o poartă pe aceasta în toate locurile din telefon, în care autorii au interes să ajungă, obținând în acest fel informații cu privire la cardurile bancare înrolate, la aplicațiile bancare folosite de persoană, nivelul setărilor de siguranță, etc., iar în funcție de nevoia făptuitorului, sub diferite pretexte, acesta instalează aplicații bancare, creează conturi pe diferite platforme cripto, înrolează carduri bancare, acțiuni care se petrec sub ochii persoanei vătămate, care însă nu realizează gravitatea. La acest moment deja autorii faptei au suficiente informații și control pentru a putea efectua operațiuni financiare frauduloase.

 

Se ajunge la pasul când, persoana vătămată vrea să retragă din portofelul virtual, unde are o sumă considerabilă, fonduri. Consultantul financiar îi comunică faptul că pentru a retrage, trebuie să achite înainte un comision de 5%-10%, iar persoana vătămată entuziasmată de faptul că urmează să retragă de exemplu 10000 de euro e de acord să mai trimită 1000 de euro, fond care pleacă spre o destinație cunoscută doar de făptuitor.

 

La un moment dat persoana vătămată realizează că a fost înșelată și se adresează organelor de poliție, dar la acel moment, datorită timpului scurs precum și a faptului că nu se pricepe din punct de vedere informatic, nu poate expune ce s-a întâmplat pas cu pas, ce programe/aplicații a instalat (acestea fiind șterse de către autori), cum s-au efectuat tranzacțiile, ce coduri a oferit făptuitorilor, etc.

 

Este de menționat faptul că făptuitorii rămân cu accesul la contul bancar până în momentul în care acel cont bancar este blocat, astfel aceștia au posibilitatea de a plimba fondurile obținute fraudulos prin diferite conturi, fapt care prelungește identificarea de către poliție a adevăratului făptuitor, iar de cele mai multe ori aceste fonduri ajung în portofele virtuale care nu pot fi identificate, pe platforme cu sedii în țări, în care nu există o colaborare interpolițienească  corespunzătoare.

 

Reprezentanții platformelor sau cei care contactează ulterior persoana vătămată se prezintă cu nume reale, de regulă, românești, afișează pe conturile aplicațiilor telefonice de comunicare, poze cu persoane de vârstă medie, cu aspect fizic plăcut, dar au fost situații când persoana vătămată era o mămică, singură, cu copii, iar consultantul financiar a fost de asemenea o mămică singură, cu copii. Ideea e că, așa ziși reprezentanți identifică profilul victimei, apoi se pliază pe profilul ei, întreprind acțiunile necesare, care pot dura zile, săptămâni, luni, pentru a câștiga încrederea victimei.

 

 

Romance scam

Ca mod de operare, autorii vizează femei trecute de prima/ a doua tinerețe. Acestea sunt abordate, în general, pe o platformă de socializare, autorii prezentându-se ca fiind personal militar în armata americană, detașați în zone din lumea a treia. Treptat, într-o perioadă care poate să se întindă și până la câteva luni de zile, victimele sunt cucerite, totul culminând cu intenția personalului militar de a veni în România, pentru a-și construi un viitor comun cu victima. Odată ce victima este de acord, acesta îi comunică victimei că își va trimite toate economiile către aceasta, pentru ca viitoarea sa nevastă să cumpere o casă, un teren, etc, mai exact îi transmite victimei că i-a trimis o geantă/valiză/cufăr care conține suma X (o sumă foarte mare) sau, în unele cazuri, că își trimite lucrurile sale personale.

 

După ce geanta este trimisă, victimei îi este solicitat să achite ea taxele de transport. În unele situații, după ce victima a achitat taxele fictive de transport, aceasta a fost contactată de către așa ziși reprezentanți vamali care i-au comunicat faptul că geanta a fost oprită la vamă, pretext folosit pentru a determina victima să mai efectueze o plată. Alt pretext folosit, este intrarea pe fir a poliției, care suspectează victima de spălare de bani.

 

Comunicarea între autorii faptei și victimă se realizează prin diferite canale, iar fiecare solicitare de plată este însoțită de documente trimise în format electronic, care creează aparența că ar fi emise de instituția cu care victima intră în contact.

 

Credite online IFN

 

Autorii faptei folosesc diferite pretexte, cel mai des fiind oferirea unui loc de muncă, prin care obțin din partea victimelor, fotografii ale cărților de identitate și fotografii de tip selfie cu cartea de identitate ținută în mână, fotografii ale unor extrase bancare sau cupoane de pensie, pe care le folosesc ulterior, la obținerea de credite online de la instituții tip IFN.

 

Cumpărări fictive

 

Victimele postează pe diferite platforme, bunuri oferite spre vânzare. Autorii faptei contactează victimele, se arată interesate de cumpărarea acelui bun, acceptă prețul cerut de victimă, după care îi comunică faptul că bunul cumpărat va  trebui să fie transportat într-o altă țară, la domiciliul cumpărătorului. Cumpărătorul își asumă în fața victimei costul transportului, motiv pentru care victima este de acord cu vânzarea produsului. Victima primește ulterior pe adresa de e-mail un mesaj care pare să vină din partea firmei de curierat internațional. Pentru confirmarea identității, vânzătorului îi este solicitat să efectueze o parte din plata transportului, cu precizarea că această sumă va fi restituită. Dacă victima nu se conformează, firma de transport, apoi și cumpărătorul îi trimit victimei dovezi fictive de achitare integrală a bunului, precum și de achitare a transportului, punând presiune pe aceasta pentru a efectua plata către firma de transport.

 

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with